Tu te frămânți

Tu te frămânți

Tu, te frămânți, și nu știi ce să faci
Alergi, și te gândești: ``Ce-ar trebui?`` Și taci.

Rănit sub coastă ești, și sângerezi
Ești trist, și locul parcă nu-ți găsești.

Ți-e greu, singur te simți, și ne-nțeles
Și te întrebi: ``Din asta, cum mai ies?``

Ai obosit, te uiți în sus după-ajutor,
Și spui: ``De nu sunt ajutat, simt c-o să mor``

Toți fug și se retrag, să scape vor, să iasă,
Și cel din urmă care gândeai că ți-a rămas...

Duci greul, cari durerea, ochii-ți se-ncețoșează,
Dezamăgit, te uiți, că nimănui nu-i pasă.

Tu, nu știi, pentru tine, un suflet s-a rugat
Ce-n mersul lui pe drum, aceasta-a observat.

A stăruit la Domnul, să fie-ndurător
Să-ți iasă-n a ta cale, ca un sfătuitor

Căci a văzut valoarea cu care te-a-nzestrat,
Să poți vorbi altora ce este-adevarat.

Să simți a Lui iubire, vei vrea să povestesti;
Pace și fericire în schimb o să primești.

E singurul ce-I pasă de viața, starea ta
Acceptă-L! Nu-L respinge! Și te vei bucura.

Se va-ngriji de tine, ca un Samaritean
Te va primi la Sine în marele Lui Han.

*****