Toate țin pân' la o vreme

Toate țin pân’ la o vreme.
Toate-și au sfârșitul lor.
Când ți-e greu, fii cu-ndrăzneală,
Treci peste orice îndoială.
Când ți-e bine fii temător
Și rămâi lângă izvor.

Când apuci de coarne-un taur
Ține-l bine să nu-ți scape.
Când cu lupii te faci prieten
Nu te crede în Eden,
Ține-ți bâta cam pe-aproape
Că n-ai să mergi cu ei departe.

Când te-apuci de-un lucru mare
Ține-te de el viteaz!
Și când mergi pe-un drum cu hoțul,
Nu-i încredința secretul.
Chiar când dormi, ai ochiul treaz
De nu vrei s-ajungi la necaz.

A cădea oricine poate,
Dar sunt rari câți se mai scoală.
Însă asta îți arată
De ai inima curată,
De ești om sau vorbă goală,
De renunți sau dai năvală.

Pe cel nedisperat în rele
Și neîmbătat în bune,
Și netemător în lupte,
Rar pe lume-l naște o mamă
E-un așa copil minune
De-un preț cât nu se poate spune.
Amin.
(Luni, 3 august 2020)