Toarna harul

TOARNA HARUL



Din moartea pentru trei zile a Celui Prea Sfânt,
Sus la Golgota, la cruce ne-a fost dată izbăvirea.
Arde făclia unei veşnice iubiri divine fremătând,
Ce s-a aprins pentru totdeauna odată cu învierea.

Din cerurile apelor albastre, a curs mirul iertării,
Peste pământ s-a revărsat o blândă mângâiere.
Dragostea eternă în ceasul tainic al încercării,
Toarnă harul peste orice făptură, ce iertare cere.

Prin valuri şi vânt credinţa se măreşte-n cercare,
În lupta de zi de zi, firea cea veche se uscă, piere.
O fire nouă dumnezeiască, în omul nou, apare.
Dragostea spre înălţimi lucrează azi cu putere.

Când răul cu vrajba şi ura îmi pregătesc tortură,
Credinţa îmi dă puteri de neînchipuit, de granit
Să rămân în picioare, să nu răspund urii cu ură,
Dragostea creşte pe temelia, ce Isus mi-a pregătit.

Să pot merge tot înainte, spre Împărăţia de Sus.
Să-mi port pasii spre casă nouă-n patria cerească.
S-ajung birutoare în Cetatea Sfântă, acolo sus,
Ca mireasă, Isus face rod bun în mine să crească.

Deschide zăgazurile cerului să pot bine vedea,
Veşnicia ce mă aşteaptă şi harul ce mi s-a dat.
Îmi pune-n inimă un puls nou, ca să nu stea,
Să bată într-una pentru Slăvitul meu Împărat.

Amin