Ție îți pasă

Ție îți pasă

Te înduri de fiecare-n parte
Prin marea Ta bunătate,
De toți îți pasă, ne iubești
Domn al slăvilor cerești.

Mare este bunătatea Ta!
Bun ca Tine nu e nimenea!
Faci bine omului muritor
Și ești cu noi îngăduitor.

Tu știi că ne luptăm din greu
Și vii în ajutor mereu,
Îți pasă de cel ce este istovit,
De cel căzut, de cel lovit.

Îți pasă de cel ce strigă după ajutor
Căci Tu auzi rugăciunea tuturor,
Nu stai nepăsător când ești chemat
Când cineva te imploră disperat... .

Ce este omul ca Tu să-l bagi în seamă
Când îndrăznește și te cheamă?
Mă uimești prin bunătatea Ta
Că Tu te-nduri de om în situația grea.

La Tine omul găsește: milă, îndurare,
Alinare, mângâiere și iertare,
Tu aduci bucuria și bunăvoința
Când cel smerit vine cu căința.

Tu umpli gura omului cu strigăte de bucurie
Aducându-i pacea când umblă-n sfințenie,
Tu te înduri de om fiindcă îți pasă
Și îl ajuți cu drag până îl duci acasă.

Dacă de omul muritor nu ți-ar păsa
Și-n voia sorții întotdeauna L-ai lăsa... ,
Dar Ție îți pasă, de aceea L-ai creat
Într-un chip atât de minunat.

L-ai înzestrat cu minte înțeleaptă,
Și L-ai îndrumat pe calea Ta cea dreaptă.
Îți pasă de lucrarea mâinii Tale
Și pe cei ce ascultă îi scapi de la pierzare.

Tu te înduri de om într-un mod aparte:
Veghezi asupra lui și îi dai de toate.
Mare este dragostea Ta pentru omenire
De aceea am vrea să ne venim în fire,

Să îți urmăm cu dragoste curată,
Haina noastră să fie nepătată,
Să ne luptăm să placem Ție
De acum și până-n veșnicie.
Amin