Te așteptăm, Isuse...

Te aşteptăm, Isuse, să treci și pe la noi,
Să intri în bordeiul cu lacrimi şi nevoi;
Să stai cu noi la masă, şi pâinea să ne-o frângi,
Să ne mai mângăi fruntea, să râzi cu noi, să plângi...

Să ne vorbeşti de Țara pe care-o pregăteşti
Pentru cei slabi şi umili, pe care Tu-i iubeşti,
De străzile de aur, iacint şi hrisolit,
Şi-o slavă ce ne-aşteaptă, cum nici nu ne-am gândit.

Sau să ne spui de poarta înaltă de iaspis,
Ce pentru noi deschisă o ţii la Paradis;
De pomul din grădină, cu leac alinător,
Ce vindecă bolnavii lipsiţi de ajutor.

Nu ocoli căsuţa cu o batistă-n geam:
Ni s-a topit nădejdea, nu mai avem balsam.
Şi-am vrea să vii degrabă, căci Leana e la pat,
De-o lună-i tot bolnavă, şi nu s-a mai sculat.

Şi Nicu, cel mai mare, s-a dus soldat să stea
De gardă într-o ţară departe undeva;
Iar Anca, cea mai mică, s-a dus fără temei,
Şi ne-a lăsat în lacrimi cu dor în urma ei.

Te aşteptăm, Isuse, să treci şi pe la noi,
Să intri în bordeiul pe strada cu noroi;
E masa-ntinsă gata, să vii, Isuse drag!
Ne vei cunoaște-ndată: Te aşteptăm în prag...