Sunt un suflet, în furtună

Sunt un suflet, în furtună

Sunt un suflet, în furtună
Purtat de vânt şi-asvârlit,
Însă Domnul m-a iubit -
Şi m-a luat în a Sa mână
De-al Lui braţ să fiu păzit.

Pe-a vieţii mare-mpreună
Merg spre ţărmul cel dorit;
El prin har, mi-a pregătit
Sfânta şi scumpă cunună,
Şi-n Jertfă m-a-ndreptăţit.

Sunt un suflet, în furtună
Şi de-ale undelor valuri -
Sunt lovit, izbit de maluri...
Dar prin ocrotirea-I bună
Voi purta, ai vieţii lauri!

Chiar dacă norii s-adună
Plutind în negre şiraguri,
Merg spre sfinte idealuri,
Înapoi nu dau când tună
Depăşesc oricâte praguri.

Sunt un suflet, în furtună
Ce pe pământ se întinde,
Munţii şi-apele cuprinde -
Dar aştept şi vreme bună,
Şi spre ea, inima-mi tinde.

Harul ce-n dragoste sună,
Şi-n freamătu-i se extinde
Mi-arată că-n el mă prinde,
Şi n-am să mai fiu ţărână -
Ci rug veşnic ce s-aprinde.


Flavius Laurian Duverna
02 iunie 2014