Sub tainice cuvinte

Sub tainice cuvinte

Atunci când nebunia acestui veac trudește
Să smulgă și din tine un vis instantaneu,
Alergă spre cătunul odăii ce privește
Cum stai în rugăciune vorbind cu Dumnezeu!

Sub pânzele de ceață ispita de-i iscoadă
Și-n vama gurii tale cuvintele nu-ți vin,
Dezleagă atunci din lanțuri o lacrimă să cadă
În palma unui Geniu ce-a plâns sub un măslin.

Tomnatic, câteodată ni-e sufletul ce strigă
Prea despuiat să prindă din urmă primăveri;
Atunci, să-ți legi tristețea cu cerul într-o verigă
Și vei scăpa de osânda tomnaticei poveri.

Îngroapă-ți și trecutul în răni adânci de palme
Răzbește ca un tunet prin marile furtuni,
Și vei simți cum Geniul, cu vorbele Lui calde
Îți v-a răspunde tainic, milos, în rugăciuni.

Atunci când vei trimite scrisoare către ceruri
Pe unde matinale lipind și-un curcubeu,
Să scrii Destinatarul cu litere de-o șchioapă;
Și adresa fără număr doar simplu; Dumnezeu!

Viorel Balcan Valentin 5 noiembrie 2018