Strigă către Domnul

Motto: Ps. 61/1-3 ""Ascultă, Dumnezeule, strigătele mele,
ia aminte la rugăciunea mea!
De la capătul pământului strig către Tine cu inima mâhnită
și zic:
Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge, căci este prea
înaltă pentru mine!
Căci Tu ești un adăpost pentru mine, un turn tare împotriva
vrăjmașului."" Amin.

"Cu inima mâhnită ce-n pieptu-mi se frânge,
De la capătul pământului strig către Tine:
Ascultă-mi strigătele că sufletu-mi plânge -
Și du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge
Că este o stâncă prea înaltă pentru mine."

La capătul pământului... Așa se simțea
David, departe de Cortul Întâlnirii...
S-ar fi întors degrabă, dar nu mai putea
Căci Absalom era o "stâncă" ce stătea
Împotriva lui, în urma răzvrătirii.

Însă David, în credința lui era de neclintit
Și tânjea să se apropie de Dumnezeu...
Căci știa, că dacă strigă cel nenorocit,
Dumnezeu din ceruri aude negreșit
Și-l izbăvește din necazul greu.

Și noi aici, ne confruntăm de atâtea ori
Cu multe lupte și necazuri ce ne-apasă...
Și nu putem să fim în toate învingători,
Ba chiar suntem trânțiți adeseori -
Și n-ajungem sus că 'ceva' nu ne lasă.

Iar acel 'ceva', sunt piedici diferite
Și din năuntrul nostru, și din afară;
Dacă cele din afară mai pot fi ocolite,
Cele dinăuntru-s cele mai înrăite
Și pentru suflet sunt o grea povară.

Cu astfel de piedici întruna ne luptăm
Că acel 'ceva' e firea pământească...
Ea nu ne lasă să iubim și să iertăm
Firea se împotrivește să ne bucurăm
Unii de alții, cu dragoste frățească.

De-am cerceta în toate cele patru zări,
Nu-i vale ca Valea Plângerii de-adîncă!
În loc de maluri verzi sunt strâmtorări
Și-n loc de ape de odihnă-s încercări
Ce ne opresc s-ajungem sus pe stâncă.

Dar nu te lăsa cuprins de îngrijorare
Că stânca, orișicât de înaltă-ar fi -
De ai credință-n puterea Sa cea mare
Dumnezeu, cu dreapta Lui biruitoare
Te duce pe stînca ce n-o poți birui.

Poate că 'stânca' ta sunt duhuri rele
Ce te împing mereu încolo și încoace
Cu niște învățături menite să înșele,
Dar Dumnezeu te poate izbăvi de ele
Și să-ți bucure inima de har și pace.

Poate că 'stânca' ta sunt niște boale
Și durerea te macină și te mănâncă...
Dar când Domnul aude strigătele tale
Te va întări să poți s-alergi pe cale -
Și Domnul te va trece peste 'stâncă'.

În Valea Plângerii nu-i doar cale lină
Că-s felurite 'stânci' ce umple Valea...
Dar cel ce lui Dumnezeu se închină
Și are în Dumnezeu încredere deplină.
Domnul îndurării îi netezește calea. Amin.

Alba Iulia 25.05. 2024