Statornicie

În clipe de-ncercare când norii disperării
Acoperă în ceaţă al vieţii cer senin,
Când simt ameninţarea, nu cad rob întristării,
Eu intru-n cămăruţă şi-n taină mă închin.

Ce dulce-i aşteptarea în pace şi tăcere
Răspunsului la ruga ce o înalţ spre Tine,
Căci Sfânta Ta prezenţă mi-aduce mângâiere
În mintea încercată de-atâtea voci străine.

Eu merg cu vitejie-nainte, fără teamă,
Căci Jertfa de pe Cruce nu-mi este în zadar,
Eu ştiu că rugăciunea o ia Tatăl în seamă
Căci sunt legat cu cerul prin marele Său Har.

O pace fără margini şi-o bucurie sfântă
Primesc fără de plată, Isus, din mâna Ta,
Nădejdea vieţii mele nu poate fi înfrântă
Căci pacea Ta Isuse, nimeni n-o poate lua.

Tu îmi cunoşti viaţa şi-mi ştii dorința mare
De-a Îţi aduce slavă cu tot ce sunt şi am,
De-aceea dă-mi putere, iubire şi răbdare
Să dăruiesc la semeni al Dragostei balsam.

În vremea cea din urmă când Dragostea se stinge
Eu am o slujbă sfântă aici de împlinit,
Să-i fiu mereu aproape aceluia ce plânge
Şi înălțând pe alţii, eu să rămân smerit.