Spre veşnicie

SPRE VESNICIE


*
Isus atenuează durerea inimii mele rănite,
Alungă lacrimile tristeţii din ochii mei.
Lasă îndurarea peste mine, Scumpul Părinte,
Când tristeţea mi-apasă ai bătrâneţii ani grei.

Să simt mângâierea caldă a ploii de vară,
Credinţa revarsă-n inimă a păcii simţire.
Inima pregătită în fericirea cea rară,
Victoria Lui Isus, vrea s-o vadă-n iubire.

Salvatorul meu, viaţa mea o ţine-n mâinile Sale.
Şi-mi doresc glasul Domnului, bine să-l înţeleg.
Să văd bine paşii Lui pe-a mântuirii cale,
Viaţa mea pe vecie, de-a Domnului vreau s-o leg.

Spre veşnicie inima mea zboară uşoară,
Pluteşte ca o pană de fulg, în a mântuirii aripă.
Muţimea omenească, ca nişte porumbei, zboară
Pe-naltul orizontului albastru, în a răpirii clipă.

Pe-al cerului albastru ocean mulţimea cântă,
Cu tonalitate înaltă fredonează imnul bucuriei.
Cu Soarele Dimineţii spre cer se avântă,
Dând Slavă Domnului, în lumina curăţiei.

Amin!