Smerenia e o comoară!

Smerenia e o mare comoară
Cine o vrea, Lui să i-o ceară
O inima smerită este ca si aur
Ea nu te înalță, nici nu iti dă laur

Ea este tot mai rară
In lumea acesta care înșeală
E o lupta ce se dá cu firea
Caci ei nu-i place smerenia

A fi smerit înseamnă lepadare
Dar cine mai dorește oare?
E greu să fii tăcut si potolit
Si de cei din jur ades chiar poreclit

Să umbli in lume cum a umblat Isus
Si să nu fie imaginea ta mai presus
Da, este un preț de platit dar câți
Se învoiesc să fie azi priviți?

Ca si ciudați sau puțin demodați
Să fie chiar si cu degetul arătați
La vorbe să aplece capul in jos
Si la toti să le răspundă mereu frumos?

O Doamne, dă-ne o inima smerită
O inima de carne, o inimă zdrobită
In care eul să nu mai dicteze
Si pe Domnul Isus să il urmeze

De la tine să invatam cum ai umblat
In lumea acesta, cum te-ai îmbrăcat
Smeriți să umblam cu tine mereu
Si-n inima să avem frică de Dumnezeu

Ascultători in toate, desăvârșiți
Adeseori de cei din jur batjocoriți
Sa ii iubim chiar si pe cei ce ne lovesc
Ce ne alunga și-n casa lor nu ne primesc

Să întoarcem obrazul cum Domnul a făcut
Cand a fost hulit si lovit, a tăcut, smerit
Iubim pe toti din jur fără diferențe
Învățând de la Isus ale lui povețe

Fiti blânzi si smeriți cu inima ne spune
Dar pentru asta avem nevoie de înțelepciune
Să nu ii placem lumii si să iesim din ea
Să deschidem ușa să intre smerenia


Dând celui ce-i lipsit painea ce o ai pe masă
Chiar si haina ta cea mai frumoasă
Să fii mulțumit cu puținul avut
Iti spun că cel mai mare lucru ai făcut

Caci firea nu te lasă să faci ce e corect
Si-n toate vrea să afirmi ca esti cel mai deștept
Nu te fali că stii prea multe si nu te îngâmfa
Lasă să triumfe in viata ta smerenia

Si chiar daca știi si esti priceput in toate
Să fii tăcut si azi si mâine, că se poate
Vei învăța să controlezi firea pământească
Si-n viața ta smerenia o să domnească