Să-ți amintești de Har

Să-ți amintești de Har

Ce amar! Ce condamnare! Ce ploaie înfrigurată!
Îți tremură și mintea și ființa laolaltă!
Ce avalanșă îți umple iar inima de vină!
Și cauți să zărești fărâme de lumină...

Când crezi c-ai biruit și ai parte de tihnă
Un alt val a venit și a stins orice lumină
Ești parcă mai pierdut, mai frământat acum
Ți-a șters orice reper pe al credinței drum.

Copile scris în Carte ca fiu de Împărat,
Să nu fii-n a ta viață un creștin resemnat
Nu-i veșnic întuneric, nici întristarea ta
De-ai pierdut al tău sfeșnic, cu Domnul îl vei afla.

Nu-i toamnă totdeauna, nici iarnă infinită
E doar o deznădejde în suflet cuibărită
Dar vei găsi lumina de ți-e inima arzândă
Să-L afli iar pe Domnul, să fii făr' de osândă.

O, Harul e cu tine, Isus e Domnul tău!
Iubirea Lui ți-e mână să te scape de hău
Nu te pierde cu firea, e așa de bun Preasfântul
El nu rupe cu tine din orice legământul.

Cunoaște-L mai adânc, citește-L mai cu dor
Să afli cum e El, Preabunul iubitor
Nu te leapădă îndată, cum face un muritor
Dragostea îmbelșugată îți vine în ajutor.

Când a murit pe cruce, El s-a gândit la tine
Știa că ai să treci și prin văi de suspine
Căci valea cea mai goală, mai goală ca abisul
A gustat-o amară, să-ți fie paradisul.

Încrede-te în El, El e tot lângă tine
Știe că-ți plângi păcatul, cu lacrimi și suspine
Paharul de pelin pe care l-a băut
Îți iartă și păcatul de acum și din trecut.

Să știi c-a Lui iubire nu este trecătoare
E Stânca neclintită, e raza ta de soare
Rămâi iertat, acceptă, crede-n iertarea dulce
Cu pacea-I minunată înspre ceruri te duce.

Amin.