Sa-mi spui, dac-ai plecat putin 'naintea mea

Sa-mi spui, dac-ai plecat putin 'naintea mea,
Cand inima mi-e grea si calea mi-e umbrita,
Al candelei ulei poate-mi va scadea,
sa-mi fie viata mea de-a ta calauzita.

Sa-mi spui cum a fost Domnul cu tine in furtuna,
Cand smulsi au fost copacii batranii din radacini,
Cum in cutremur greu, ati fost tot impreuna,
Si El te-a dus pe brate prin vaile cu spini.

O! prietene, sa-mi spui, chiar dacanu-ti vad fata,
Cum tu ai alergat pe cale hotarat,
Caci intre noi sunt nori si ma cuprinde ceata
Si nu pot sa vad slava, s-aud al lui Cuvant.

Dar dac-mi amintesti ca El te-auzit
Atunci cand ostenit, in rugi ai suspinat,
Si te-a salvat cand greu pacatul te-a umbrit,
Voi fi pe calea mea, de tine-nviorat.