Robi sau slobozi!

Când cercetăm Cuvântul
Moise scrie in "Exod"
Și arată cât e greul...
Când Israel, este rob.

Trimiterea lui Moise
Să-i scoată din Egipt,
Îi face să gândească
Căci - fi-vor biruinți!

Dar oare, liberarea,
Avut-au pe deplin
Când viața lor ascunsă
Era numai venin?

Îi scapă de robie,
De bice... cărămizi...
De adunat la paie...
De egipteni usurzi...

Dar este o robie,
De care n-au scăpat;
Și care pân-la urmă,
Pe toți i-a terminat...

În orice-mprejurare
Ce se ivea-n pustie,
Cârtirea tot ațâță
În ei, numai mânie.

Și iar cârtesc spre Moise;
Și lui Aron în față...
Căci numai ei sunt vina,
De greul lor din viaţă

Cârtirea aceasta, frate,
I-a frânt în pribegie...
Și rând pe rând, urgia,
I-a ucis în pustie...

Dar noi cum oare suntem
În drum spre Canaan
Domnul ne-a dat de toate
Aici la-al Său han

Iartare, mântuire, pace,
Eliberare de păcate...
Și ne-a trasat divinul țel
Ca să ajungem sus, în cer.

Dar, hai să facem socoteala;
Răspunsul parcă ne-nfioară.
Dacă se întâlnesc vreo-doi,
Cârtiri de slujitori, şuvoi...

Numai bârfeli, numai păcate;
Robiri... noi zicem, neînsemnate;
Dar pân-la urmă, rămâi jos
Pe veci de veci, fără Hristos...

Deci, azi, am vrea ca fiecare
În cântărirea de-ndurare
Ce ni s-a dat din cer, de sus,
Noi hotărâri pentru Isus...

Nu Moise, nu Aron, sunt vina!
Ci lupta, clevetirea, ura...
Și multele bârfeli sau șoapte
Ce ne robesc și zi, și noapte...

O! scrie Doamne: "Îndurare!"
Aici la noi, în adunare,
Și fă-ne slobozi în Hristos,
Nu robi în clevetirii de jos!

Dă Tu putere la oricare -
Ce stă aicea-n adunare;
Să binecuvinteze-n fapte
Și-n gînd, și-n vorbă, pe-al lui frate.

Dă Tu de sus, o limpezire!
Și fă-ne slobozi, fără fire;
Cu pace-n rugăciuni uniți,
Să fie slujitori ținuți;

Și astfel, toți, așa cu pace,
Să nu cârtim de colo-n coace...
Să priveghem mereu-mereu,
Pînă vom fi cu Dumnezeu!

Nu robi, ci slobozi în Hristos
Purtând steagul victorios,
Mărturisind cum se cuvine
Căci în curând, Isus revine!
Amin