Ridica-ți sus privirea

Ridica-ți sus privirea
și uită-te stăruitor
la Cel ce îți poate da iubirea
și să îți vină în ajutor.

De când alergi pe cale
zguduit, pășind ușor,
ai vrea să ieși din a ta vale,
să-ți găsești lumina pe înserare.

Ți-ai pus nădejdea în oameni
și dezamăgit ades ai fost
de săgețile aprinse
și de doruri necuprinse.

Valuri mari s-au ridicat
înghițind a ta speranță
și ușor, te-ai înecat
în mulțimea de păcat.

Și-n adâncuri te-ai pierdut,
unde nimeni nu mai știe
între umbre, gânduri neîmplinite,
căutând puțină bucurie.

Și acum, unde să mai mergi?
Că nu mai vezi nici o scăpare
Toți îți spun 'continuă s-alergi'
dar tu ști că mergi înspre pierzare.

Eu îți spun creștine azi,
ridică-ți înspre cer privirea
Fiindcă atunci când simți că o să cazi
Domnul îți rămâne temelia.

El e prietenul milos
ce de tine încă-i pasă.
Bucurie El îți dă
și nicicum El nu te lasă.

Dar tu stai pe loc și te gândești
'oare chiar așa să fie? '
Nu trebuie tu oare
să te ascunzi de a Sa mânie?

Nu, creștine drag și mult iubit
căci Domnul toate ți le iartă.
De te întorci la El cu adevărat,
El îți curăță a ta pată.

Caci El plătit-a datoria
cu sânge sfânt, la Golgota
și-n jertfa Lui, de iubire,
poți fi salvat din a lumii amăgire.

Deci, întoarce-te de grabă
la Tatăl Tău, de unde ai plecat
Să mergi 'nainte în iubire
și cu sufletul alinat.