Reîntîlnirea...

Când toamna asta cântă în simfonii cerești,
când retrăim minunea uimitelor povești,
când solilor Luminii nu le ajung puteri
să-mpartă Pâinea sfântă mulțimilor ce-i cer,
când solii Veștii Bune ce mii de roiuri vin,
când prin pustiu curg iarăși izvoarele din plin,
când morți ce nu de zile ci de-ani zăceau uitați
mai vii ca-ntotdeauna din groapă-s înviați
purtând în trupul șubred vulcani din focul viu
și dând vieții prețul ce numai morții-l știu,
când stăm uimiți ca-n fața momentului suprem,
când nu e vis, ci-aievea e ceea ce vedem,
- nu se putea un cadru de bucurii mai mari
la revederea noastră, iubiți prieteni rari!

Reverse-Și Domnul toată lumina-I peste voi
azi când privim o clipă viața înapoi.
Și din întreg trecutul de patimi și de chin
să ne rămână numai un nesfârșit senin!
Și după toată urma amarului pahar
un negrăit de dulce și nesfârșit nectar!

De când ne-am pus viața în slujba Lui, vedem
că-n lume ca și Domnul aceeași cale-avem!
Luând pe umeri jugul aceleași chemări
vom fi cu El alături în slavă și-n ocări.
Purtând cu El comoara Cuvântului Slăvit
avem și noi primirea ce Lui s-a pregătit.
- De n-am fi fost alături de El acum în munci
cum I-am putea sta oare alăturea, - Atunci?

Azi când în cântec Cerul se bucură cu noi,
vă-mbrățișez din suflet, dragi luptători eroi!
Și-s fericit din suflet că sunt cu voi și-acum
că și aici și-n ceruri avem același drum.
Că-n întâlnirea noastră adânc dorită az’
sărbătorim sfârșitul învinsului necaz!
Sărbătorim pe Domnul, pe-al Cărui Nume Sfânt
ne-am bizuit și-n bezna adâncului mormânt.
Și care încă-odată, a dovedit că-n veac
e-alăturea de-aceia ce voia Sa o fac.

O frații mei cu care alături am luptat
cu care-am plâns alături
și-alături am cântat,
ce-ați fost cu mine-alături în singuratic foc,
cu care-alături și eu muncit-am la un loc,
- căci dragostea și Duhul unitu-ne-au mereu:
când voi erați cu mine, cu voi eram și eu
simțind la fel aceleași suspinuri și cântări
în umbra și-n lumina aceleiași chemări...
- În veci de Domnul nostru fiți binecuvântați,
de sfânta Lui Iubire în veci să fiți purtați!
De-aceeași sfântă cauză mereu însuflețiți,
să fiți în gând
și-n suflet
și în cuvânt
uniți!
Curați să fiți în viață ca visul cel curat,
de-o parte pus de Domnul și slavei destinat,
curat să fie lucrul ce voi îl săvârșiți
precum curată-i jertfa pe care-acum zidiți!
Curat să fie gândul,
curat cuvântul spus,
curată pilda vieții,
ca pilda lui Isus!

Cu lacrima iubirii din ochii fericiți
vă-mbrățișez iubirea cu care mă primiți!
- Și-ntors cu fața toată spre Slava ce-o privim
doresc pe Calea Sfântă mai hotărâți să fim!
Uniți să facem lucrul slăvit și minunat
pe care Domnul nouă acum l-a-ncredințat.
A Lui este Lucrarea...
Statornică-i doar ea,
noi rând pe rând ne ducem, dar ea va rămânea!
- S-o-ncredințăm frumoasă la cei ce vor veni
la fel și ei s-o lase când și ei vor sfârși.
Curată să ajungă la Domnul ei iubit
precum a fost curată atunci când a pornit.
La capăt toți odată să fim încununați! ...

—Traian Dorz