Puterea atingerii divine

Puterea atingerii divine

(Vindecarea leprosului)

La seceratul graului din holda atuncia cand m-am dus,
Mi se parea ca secera din mana, cu bine n-am condus.
Ca, mana-i fara de putere si degetele parca-s amortite
Nu mai simteam nici secera, nici graul; ca-s bine manuite
Si parca mana, secera si graul erau atat de incalcite …

Pan’ la sfarsitul secerisului, mana n-o mai simteam
Desi sotiei nimic nu i-am spus, ca observase, banuiam.
Precum o pasare taraste dupa ea cu greu aripa ei ranita
Asa eram acuma eu caci mana mea de vlaga era parasita
Mai mult, cand am vrut fata sa mi-o spal, apa era-nrosita.

Unul din degetele mainii porni sa sangereze abundent
Atunci, am tresarit si-am inceput ca sa privesc atent.
Eram ranit. Dar n-am stiut nimic, nimic cand m-am taiat.
Ti-ai murdarit si hainele, cu voce blanda sotia m-a avertizat.
Atuncia am privit haina insangerata, si m-am cutremurat ...

Stiam ca viata mea de-acum si pentru totdeauna, s-a schimbat.
Sa vin cu tine la preot ? Cu dragoste atunci sotia ma-ntrebat
Nu ! Ma voi duce singur. Am plans si-adanc am suspinat.
Cand m-am intors spre ea, ochii de lacrimi uzi i-am observat
Stia ca in curand nu vom mai fi-mpreuna, ca voi fi-ndepartat …

M-a privit bland cand m-a atins punand mana pe umar
Si mi-a soptit duios: te voi privi in departare, langa mar
Afar din sat, in tabara, caci lepra peste tin’ s-a asezat
De langa noi cu chip firav, fetita de trei ani, ne-a masurat
Nedumerita ma privea, piciorul mi la-mbratisat si m-a ‘ntrebat:

- Tu vei pleca de langa noi? Unde te duci? Raspuns a asteptat.
Tacut am mangaiat-o pe obraz si o tacere-adanca s-a lasat
Iar din strafunduri de unghere un glas spre mine sa apropiat
Desi era atat de slab, ecoul m-a lovit ca si un fulger infocat
Si tot venea, se-apropia si, in sfarsit l-am deslusit: "Esti necurat".

Si … dintr-o data m-am vazut in tabara … departe ... langa sat
Pierzand familie, prieteni, ferma, viitor … strigand ca-s “necurat”
Si am vazut atunci in ochii tuturor; teama cu mila-amestecata
Faceam un pas spre ei nentelegand de ce faceau unul napoi indata
Orooarea bolii mele era mare, de min’ se-ndepartau cu totii, iata …

Traitul si dormitu-n colonie, viata si duhoarea ce acol domnea ...
Chiar clopotelul de la gat ce trebuia sa-l port, tristete aducea
Si ma-ntrebam mereu: Ce am facut eu ca sa merit soarta asta?
De ce nu pot sa-imbratisez pe nimeni, de ce sa fug inspaimantat ?
De ce cand oameni ma vor intalni, sa strig mereu ca-s necurat ?...

Trecuse vreme multa-n colonie si ... dorul mi s-a indreptat spre sat
Mi-am adunat puterea si curajul si, sa-i revad pe cei dragi eu am plecat …
Doream sa vad ogoarele si casa si sa zaresc chipul sotiei de-as putea ...
Am urmarit atent ... dar n-am zarit-o, insa pe pajiste-am vazut pe cineva,
Ce semana cu-a mea copila si tot privind, parca si ea ma urmarea.

Jucandu-se cu multi de varsta ei copilaria-n libertate o traiau
Era cu-atati copii ce se rostogoleau pe iarba si fericiti radeau
Pentru intaia clipa-atuncea mi se paru ca nu mai sunt lepors
Mi sa parut ca iarasi sunt la ferma, mi se parea ca iar sunt de folos
Mi se parea ca-s in gradina casei si-s incantat de-a florilor miros.

Priveam cu drag copiii ... si ... m-au determinat atunci sa fac un pas
A fost un gest nechibzuit, riscant ... acel moment a fost celestul ceas
N-aveam nimica de pierdut, am mai facut un pas ... sa vad mai bine
Ceva se intampla in sat; un om strain vorbind si langa El, multime...
Si-am mai facut alti pasi cu gandul sa-l infrunt ... toti se fereau de mine…

Miscat nu de credinta ci, de furie, de disperare si de multa durere,
Cand am ajuns in fata Lui, neputincios m-am inchinat cerand salvare
Zicand: “daca Tu vrei, poti ca sa ma curatesti, Te-ndura si ai mila …
Ruga inca n-am terminat, Isus intinde mana si de mine se-ndura.
Atingerea divina schimba totul, de-acum eu nu mai stau in batatura.

De-odata ma ridic drept in picioare, ma uita in jur si i-L privesc in fata
E-atata stralucire peste El, ca-n rasarit de soare in Iudeea, dimineata
Compasiune sfanta si mareata ca Isus, numeni nu are niciodata
Si daca toti din sat s-au dat un pas napoi, El a venit la mine-ndata
Atingerea divina peste mine asezata e slava si puterea aratata.

Un val de putere mi-a inundat fiinta toata, ca apa ogorul insetat
Intr-o clipita mi-a atins partea atrofiata si iata, acum sunt vindecat.
M-ar fi putut tamadui spunandu-mi un cuvant, dar, a vrut sa ma-atinga
A vrut sa ma salveze si sa ma onoreze; lepra, necazul sa invinga
A vrut sa dovedeasca orisicui; puterea Celui Rau poate s-o ‘nvinga.

Cand mana Lui preasfanta lucreaza printre noi atingerea divina
Ne copleseste harul prin credinta si-avem iertarea, de-orice vina
Prin dragostea divina ne cucereste, ne mangaie prin bunatatea Sa
Iar mandragole, smirna, malin, nard, aloe, sofran, treistie si casia
Sunt minunatele miresme ce-n adieri de vant pot raspandi iubirea ta

Asculta-ma ! Pacatul este lepra ce-n lume peste tot s-a asezat
De ea, nimeni nu poate ca sa scape decat prin Cel Crucificat
Atingerea divina ce coboara prin Duhul Sfant care s-a dat
Salveaza de la moarte pe oricine se intoarce, renuntand la pacat.
Iar prin credinta in Isus primesate pacea si are sufletul curat.

De ce mai traiesti viata in tovarasia celor pacatosi
Cand poti sa fi eliberat din chin, din locul de leprosi
Stapanul care te-a creat priveste si-azi cu dragoste spre tine
Ar vrea ca sa te hotarasti sa scapi de groaza si rusine
Sa scapi de sihastrie si urgie ca sa primesti comorile divine

Caci despartit de cer esti departat de casa parinteasca
Esti printre mutilati si cei leprosi prin firea pamanteasca
Ajunge disperarea in care te-ai zbatut mereu fara credinta
Ajunge ratacirii-ndelungate, si chiar trairile fara putinta
Hristos vrea sa te-atinga, sa-ti vina-n ajutor si sa-ti dea biruinta.

De ce mai stai, ridica-te acum caci sansa mantuirii este azi
Nu sta departe de Hristos; Satan, ti-aduce ispitirea si iar cazi
Si iarasi; prin pacat, necazuri si dureri, te-ndepartezi de mila Sa
Cerescul Dumnezeu te-asteapta, vrea sa-ti ofere dragostea.
Suflet trudit, asculta azi solia: Isus ti-a pregatit un loc in Casa Sa.

Amin
06.12.2011 - Petru Coman
Petrosani