Psalmul 84

Psalmul 84

Cât de plăcute, Doamne, pot să fie
Locașurile Tale minunate,
Slăvite Dumnezeu din veșnicie,
Și Domn peste oștiri nenumărate.

De dor după ale Tale curți iubite
Sufletul meu suspină și tânjește,
Iar inima și carnea-s istovite
De strigăte-nspre Domnul, ce trăiește!

Chiar pasărea străină și pribeagă
Acol’ găsește-o casă și-o speranță,
Și rândunica cuibul și-l încheagă,
Și-și pune-acolo puii-n siguranță.

Ah, Doamne al oștirilor, puternic,
Ce dor îmi e de sfintele-Ți altare!
O, Doamne, Împăratul meu cel veșnic
Și Dumnezeul meu cel viu și mare!

Ferice-acei ce locuiesc în tihnă
În Casa Ta, cum nu e alta-n lume,
Căci ei găsesc lumină și odihnă
Și tot mai pot să laude-al Tău Nume.

Ferice-acei ce-și pun tăria-n Tine,
Că-n Tine pe vecie dăinuiește,
Și-n ale căror inimi, tot mai pline,
Încrederea, de-acuma locuiește.

Aceștia când străbat Valea de Plângeri,
Ei o prefac în locuri de izvoare...
Și ploaia timpurie în răsfrângeri,
O-acoperă cu binecuvântare.

Ei astfel, din putere în putere,
Mergând pe sfântul drum, înaintează
Spre Dumnezeu, cu râvnă, în tăcere,
‘Nainte-I în Sion se-nfățișează.

Ascultă-mi rugăciunea, Bun Părinte!
O, Doamne al oștirilor, puternic
Nu trece cu vederea, Ia aminte!
Ești al lui Iacov Dumnezeu, cel Veșnic

Tu, care ne ești scut de apărare,
Sfânt Dumnezeu, ce ne-ocrotește viața,
O, vezi-ne din nou cu îndurare,
Și-acum unsului Tău privește-i fața!

Căci face mult mai mult o zi cu Tine,
Trăită-n ale Tale curți slăvite,
Decât o mie Doamne, pentru mine,
Să fie-n altă parte risipite.

Eu vreau mai bine, de-ar fi cu putință,
Să stau mereu în pragul Casei Tale,
Decât să am umila-mi locuință,
În corturile răutății-n vale.

Căci Domnul Dumnezeu este un soare,
Și-un scut puternic ce ne ocrotește,
Doar Dumnezeu revarsă îndurare,
Și slavă numai El ne dăruiește.

Pe-acel ce e neprihănit și vrednic,
El nu îl va lipsi de nici un bine;
O, Doamne al oștirilor, Puternic,
Ferice-i omul ce se-ncrede-n Tine!

01/30/2024 Daniel Hozan
Phoenix, Arizona