Psalmul 77

Psalmul 77

Cu glasul meu, spre Domnul cu ardoare
Eu strig când sunt mâhnit în ființa mea
Spre Dumnezeu se-ndreaptă-a mea strigare
Și sigur știu că mă va asculta

În ziua de necaz caut pe Domnul. .
Și noaptea stau în clipe de veghere
Când mâinile-mi întind dispare somnul
Iar sufletul meu nu vrea mângăiere

De Dumnezeu mi-aduc din nou aminte
Și-un geamăt toată ființa-mi copleșește
Gândesc adânc și-atâtea-mi trec prin minte. .
Iar duhul meu în mine se mâhnește

Tu pleoapele deschise-mi ții, Părinte
Nu pot vorbi. . de frământare-amară
Doar zile de demult îmi vin în minte
Și anii ce-au trecut odinioară

Gândesc și la cântările-mi duioase
Cuget adânc. . și noaptea mă oftic
Iar înăuntrul inimii cețoase
Pe gânduri cade duhul meu și zic:

Chiar veșnic lepăda-va Domnul oare?
Și binevoitor El n-o mai fi?
Sfârșită-i bunătatea Lui cea mare
Și-a Lui făgăduinți pentru vecii?

Uitat-a Dumnezeu să aibă milă
Și în mânia Lui s-a răzgândit?
Iar îndurarea-I sfântă și stabilă
Și-a tras-o înapoi căci S-a scârbit?

Atunci îmi zic: Aceea ce mă face
Din nou să sufăr. . parcă n-re rost
Căci dreapta Celui Preaînalt tot zace
Și nu mai este dreapta Lui ce-a fost

Dar tot voi lăuda din nou, fierbinte,
A Domnului lucrări lăuda-voi iară
N-am cum să nu-mi aduc de ele-aminte
De-a Tale mari minuni de-odinioară

Mă voi gândi cu inimă Părinte
La-a Tale mari lucrări înfăptuite
Și tot mai bine voi lua aminte
La câte-au fost de Tine isprăvite

O, Doamne Dumnezeul nostru tare
A Tale căi atât de sfinte sunt
Și care dumnezeu este mai mare
Ca Dumnezeul nostru pe pământ?

Doar Tu ești Dumnezeul ce domnește
Acel ce faci minuni neîncetat
Puterea Ta ce veșnic dăinuiește
Printre popoare Tu Ți-ai arătat

Prin brațul Tău neînfricat, Preasfinte
Ai izbăvit poporul Tău mereu
Pe a lui Iacov fii, ca un părinte
Și pe-a lui Iosif când erau la greu

Când apele pe Tine te văzură
O, Doamne sfinte, s-au cutremurat
Au fost uimite fără de măsură
Și-adâncurile toate s-au mișcat

Turnat-au norii apă cu găleata
Când tunetul în nori a răsunat
Săgețile-au zburat urmându-și ceata
Prin orice loc pe unde-au apucat

Tunetul Tău vârtej de vânt crease
Iar fulgerele lumea-au luminat
Pământu-ntreg atuncea se mișcase
La glasul Tău, el s-a cutremurat

Tu Ți-ai croit un drum uscat prin mare
Cum niciodată nu s-a mai văzut
Prin ape foarte mari făcând cărare
Și-a Tale urme nu s-au cunoscut

Poporul Tău prin ape și pustie
Ca pe o turmă l-Ai călăuzit
Prin a lui Moise mână, cu tărie
Și prin a lui Aron căci l-Ai iubit

04/29/2025 Daniel Hozan
Phoenix, Arizona (Sherman, TX)