Psalmul 63

Un vânt uscat a măturat câmpia
Şi valea în pustiu s-a transformat,
Doar crengi uscate sunt azi mărturia
Unui ogor ce-a fost cândva bogat.

Doar pietre ce sclipesc arzând în soare
Au mai rămas din râul cristalin,
Izvoarele sunt zi de zi mai rare
Şi traiul pe Pământ e doar un chin.

Dar Tu eşti Dumnezeul ce mă scapă,
Când chem din văi adânci Numele Tău,
Pe un pământ uscat şi fără apă,
Îmi stâmperi setea sufletului meu.

Spre Tine îmi îndrept cu drag privirea
Când cercetezi locaşul Tău cel sfânt,
Ca să-i văd Doamne slava şi mărirea
Puterii Tale pe acest pământ.

Un preţ mai mare decât preţul vieţii
Are în mine bunătatea Ta,
De-aceea Doamne-n zorii dimineţii
Buzele mele laude-Ţi vor cânta.

Voi binecuvânta cu-ntreaga mea fiinţă
În orice zi cu drag Numele Tău
Şi mâinile-mi voi ridica plin de credinţă
Spre Tine, sfânt şi mare Dumnezeu.

Şi-n aşternutul meu în toi de noapte,
Părinte drag, la Tine mă gândesc,
Te-ascult cum îmi vorbeşti adesea-n şoapte
Căci fără Tine nu pot să trăiesc.

Pământul este azi un loc de jale
Dar eu, Părinte bun şi iubitor,
Ascuns la umbra aripilor Tale
Îmi stâmpăr setea din al Tău izvor...