Psalmul 62

În Domnul mă încred că El mă va ajuta,
El este turnul de scăpare nu mă voi clătina.
De ce vreți dar înadins să mă prigoniți?
De ce căutați cu toții să mă doborâți?

Da, cei răi pun la cale să mă doboare,
Iubesc minciuna și urzesc planuri nimicitoare,
Dar eu mă încred în Dumnezeu, tăria mea,
Că de la El îmi vine ajutorul și nădejdea.

Da, Domnul este stânca și ajutorul meu
Ce mă sprijinește în necazul cel greu.
Pe Dumnezeu mi se-ntemeiază mântuirea,
El stânca puterii mele și adăpostirea.

Popoarelor, încredeți-vă în Dumnezeul cel mare,
Că El este atotputernic și plin de îndurare.
O nimica este înaintea Lui fiul omului,
E ca o frunză uscată în bătaia vântului.

Toată omenirea înaintea Lui e ca o suflare,
Trece repede precum aburul de la căldare.
De aceea nimeni să nu se-ncreadă-n asuprire
Și nimeni să nu-și pună nădejdea-n răpire.

Nu vă lipiți inima de-averi și bogății,
Nu știți cât veți mai sta aici printre cei vii.
Puterea e la Domnul, așa am auzit,
El face tot ce vrea, El e nemărginit.
Amin.
(Vineri, 11 septembrie 2020)