Psalmul 31

Psalmul 31

În Tine Doamne mă încred întruna
Să nu fiu dat rușinii niciodată
Mă izbăvește Tu întotdeauna
În sfânta Ta dreptate minunată

Spre mine-a Ta ureche, te grăbește
S-apleci și să-mi ajuți în strâmtorare
Tu să-mi fi stânca ce mă ocrotește
Și-o cetățuie să-mi găsesc scăpare

Căci Tu ești Doamne stânca mea cea tare
Și cetățuia mea în orice zi
Pentru-al Tău Nume-mi dai a Ta-ndurare
Pe calea Ta mă vei călăuzi

O, scoate-mă din lațul ce mă ține
Pe care-ai mei vrăjmași mi l-au întins
La Tine strig căci Tu ești pentru mine
Ocrotitorul meu de neînvins

În ale Tale mâini, slăvit Părinte
Încredințez eu duhul ce mi-Ai dat
Tu mă vei izbăvi, o Doamne sfinte
O, Dumnezeul meu adevărat

Eu îi urăsc pe toți aceia care
Se alipesc de idolii deșerți
Și mă încred în Tine Doamne, tare
Pe idolatrii, știu că Tu nu-i ierți

O, fă-mă Doamne plin de veselie
De-a Ta-ndurare să mă bucur eu
Căci bine-mi vezi a mea ticăloșie
Neliniștea mi-o ști-n sufletul meu

Și știu că Tu nu mă vei da ca pradă
În mâinile vrăjmașului aspriu
Ci o să-mi pui picioarele să șadă
În locul larg. . unde doresc să fiu. .

Ai milă Doamne că-s în strâmtorare
Și trupul și-al meu suflet s-au topit
Mi se sfârșește viața-n întristare
Și anii în suspin. . și e cumplit

Puterile. . mi s-au sleit și ele
E drept că toate astea le primesc
Din pricina fărădelegii mele
Și oasele din mine putrezesc. .

De la potrivnici... am ajuns de-ocară
Pentru vecini. . ocară și prăpăd
De groază pentru-ai mei prieteni, iară
Pe drum, de mine fug cei ce mă văd

Sunt ca un mort uitat de inimi multe
Ca și un vas fărmat eu am ajuns
Atâtea vorbe rele și insulte
Aud. . Deși sunt spuse în ascuns

Văd spaima care împrejur domnește
Când împreună ei se sfătuiesc,
Umpluți de ura ce îi copleșește
Viața cum să-mi curme uneltesc

Dar eu mă-ncred în Tine Doamne sfinte
Ești Domnul meu și soarta mi-e la Tine
Mă scapă de prigonitori Părinte!
Și de vrăjmații toți ce-s răi cu mine

Te-aș mai ruga să faci să lumineze
Slăvită fața Ta strălucitoare
Spre robul Tău ca să-l învioreze. .
Mă scapă Doamne prin a Ta-ndurare!

Să nu rămân eu Doamne de rușine
Ci să rămână doar cei răi, cu toții
Căci eu mă-nchin și eu Te chem pe Tine. .
Ei să coboare-n locuința morții

Buzele mincinoase s-amuțească
Ce cu-ndrăzneală-aruncă grea dojană
Cu-atât dispreț, trufie pe sub mască
În contra celui fără de prihană

Ce mare-i bunătatea Ta, Părinte
Pentru aceia credincioși păstrată
Fiincă se tem de sfintele-Ți cuvinte,
În fața tuturor e arătată

La adăpostul bun al feței Tale,
Tu îi ascunzi de-acei ce-i prigonesc
În cortul Tău îi ocrotești prin vale
De limbile ce-ntruna-i clevetesc

Slăvit să fie Domnul meu cel mare
Și binecuvântat! fiindcă merită
Mi-a arătat atâta îndurare
Precum aș fi-n cetatea întărită

Căci în pornirea mea nechibzuită
Ziceam: ”din fața Ta sunt izgonit. .
Tu auzit-Ai ruga mea smerită
Când Te-am strigat cu glasul meu mâhnit

Iubiți pe Domnul dar, toți cuvioșii!
Toți cei pe care Domnul îi iubește. .
Căci Dumnezeu păzește credincioșii
Dar pe cei mândrii aspru pedepsește

Fiți tari! Și să rămâneți totdeauna!
Doar El e-Acel ce priveghează somnul. .
Și inima vă-mbărbătați întruna!
Voi toți cei ce nădăjduiți în Domnul

08/21/2025 Daniel Hozan
Phoenix, Arizona