Psalmul 22

Psalmul22

O Dumnezeule, pentru ce oare
M-ai părăsit fără ca să-mi ajuți?
Și pentru ce Te duci la depărtare
Fără ca plângerile să-mi asculți?

Strig ziua Dumnezeule spre Tine
Însă răspunsuri Doamne nu primesc
Te strig și noaptea, căutând. . ști bine
Oricum, eu tot odihnă nu găsesc

Și totuși Tu rămâi pentru vecie
Căci ești Cel Sfânt și nimeni altul nu-i
Când Israel Ți-aduce laude Ție
Tu locuiești în miezul laudei lui

În Tine se-încredeau părinții-întruna
Și-i izbăveai atuncea când strigau
Erau scăpați de Tine-întotdeauna
Și de rușine, nu mai rămâneau

Dar eu sunt doar un vierme, bunăoară
Nu om. . și sunt așa descumpănit. .
La oameni eu ajuns-am de ocară. .
Și de popor mereu disprețuit

Toți cei care mă văd, cu-înfumurare
Își bat joc de la mare pân’ la mic
Deschid cu ironie gura mare
Și dând din cap, cu bucurie zic:

“S-a încrezut în Domnul prea fierbinte. .
Să-l mântuiască El, dacă dorește!
Să-l izbăvească de-și aduce-aminte
Cum tot se lăuda: “fiindcă-l iubește “

Din pântecele mamei, cu iubire
Doar Tu m-ai scos și adăpost mi-Ai dat
Să am atâta grijă și-ocrotire
La sânul ei cel cald și minunat

De când eram la sânul ei, Preasfinte
Am fost sub a Ta pază tot mereu
Încă din al ei pântece, Părinte
Ai fost întruna Dumnezeul meu

Acel ce universul nu Te-încape
Să nu Te depărtezi, te rog, de mine
Fiindcă necazul vine și-i aproape
Și nimenea în ajutor nu-mi vine

Se-adună împrejurul meu, mulțime
Vin tauri din Basan, mă-încercuiesc
Spre mine-și deschid gura cu iuțime
Ca leul care sfâșie răcnesc

Ajuns-am ca și apa care curge
Și oasele mi se despart. . și-i greu
Iar inima, ca ceara se tot scurge
Și se topește înlăuntrul meu

Ca lutul mi se uscă și puterea
Iar limba mea mi se lipește sus
Pe cerul gurii. . mare mi-e durerea
Fiindcă-n țărâna morții m-Ai adus

Căci niște câini mereu mă înconjoară
Târcoale-mi dau o ceată din ascuns
Cei răi mă-încercuiră bunăoară
Picioarele-mi și mâinile-au străpuns

Să-mi număr, aș putea, oasele toate
Ei însă mă pândesc ca niște hoți
Împart cu toții hainele-mi luate
Iar pentru-a mea cămașă-au tras la sorți

Dar Tu o Doamne, ce le vezi pe toate
Să nu Te depărtezi, că-mi este greu
Rămâi tăria mea, ce totul poate
Degrabă vino-n ajutorul meu!

De sabie-al meu suflet Tu mi-l scapă
Și viața mea de câini, de colți și gheare
De coarnele de bivoli ce mă-înțeapă
Dar și din gura leului cel tare

Vesti-voi al Tău Nume cu tărie
La frații mei și Te voi lăuda
În mijlocu-adunării pe vecie
Cu sufletul. . și toată inima

Voi temători de Domnul, lăudați-L!
Sămânță a lui Iacov din Betel
Cutremurați ‘nainte-I, adorați-L!
Voi toți, sămânță a lui Israel

El nu urăște, nici disprețuiește
Necazul celui ce-i nenorocit
Și nu-Și ascunde fața mișeleste
Ci îi ascultă strigătul mâhnit

În marea adunare când veni-voi
Vei fi motivul laudelor divine
Și orce juruință împlini-voi
În fața celor ce se tem de Tine

Săracii vor mânca pe săturate
Cei ce pe Domnul caută cu ardoare
Îl vor lăuda. . S-aveți pe veci prin toate
În inimă o veselie mare!

Pământul pân’ la margini depărtate
De Dumnezeu își va aduce-aminte
Iar neamurile s-or întoarce toate
Familii închinase-vor fierbinte

Că-Împărăția toată-I aparține
Doar Domnului ce pururea domnește
Și de pe sfântu-I tron din înălțime
Întruna peste neamuri stăpânește

‘Naintea Lui, acei cei ce sunt puternici
Mânca-vor toți și se vor închina
Dar s-or pleca cei muritori, vremelnici
Acei ce viața nu și-o pot păstra

Din oameni, o sămânță oarecare
Pe Dumnezeu cu drag Îl va sluji
Vorbind de Domnul lor cu adorare
Lăsând arvuna sfântă la copii

Aceștia vor veni cu bucurie
Și vor vesti dreptatea Lui cerească
Și-a Lui lucrări vesti-vor să se știe
Poporului ce are să se nască

06/13 2025 Daniel Hozan
Phoenix, Arizona. ( Cernăteaz Ro.)