Psalmul 119 f (v. 157- 176)

Psalmul 119 f (v. 157- 176)

Prigonitorii mei sunt o mulțime
La fel sunt mulți potrivnici. . și oftez
Dar de a Tale-nvățături sublime
Cu nici un chip eu nu mă depărtez

Necredicioșii-i văd cu scârbă mare
Căci nu păzesc a Tale dragi cuvinte
Dar Tu mă vezi cât le iubesc de tare
Mă-nviorează Tu! prea-bun Părinte

Căci adevărul, pentru totdeauna
Cuvântului Tău este temelie
A Tale sfinte Legi sunt drepte-ntruna
Și dăinui-vor pentru veșnicie

Chiar niște voievozi și nu oricine
Mă prigonesc. . simt ura lor fierbinte
Dar inima nu-mi tremură în mine
Decât numai de sfintele-Ți cuvinte

Ca cel care găsește-o pradă mare
Și eu de-al Tău Cuvânt mă-nveselesc
Urăsc minciuna. . n-o sufăr sub soare
Dar Legea Ta de-a dreptul o iubesc

De șapte ori pe zi te laud întruna
Căci Legea-i dreaptă. . fără părtinire
Cei ce-o iubesc au pace totdeauna
Și sunt scutiți de-orice nenorocire

Nădăjduiesc în sfânta-Ți mântuire
Și-a Tale dragi porunci le împlinesc
În suflet țin cu multă dăruire
A Tale-nvățături și le iubesc

Păzesc mereu poruncile-Ți divine
Și-a Tale-nvățături în viața mea
Cînd îți îndrepți privirile spre mine
A mele căi sunt înaintea Ta

S-ajungă a mea cerere fierbinte
Până la Tine. . dacă-i cu putință
Și vino, izbăvește-mă, Părinte!
Te rog, după a Ta făgăduință

A mele buze lauda să-Ți vestească
Prin orișice cântare sau vorbiri
Căci Tu mă-nveți, c-o voce părintească
A Tale minunate-orânduri

Să cânte limba mea fără-ncetare
Mereu Cuvântul Tău. . să nu aștepte
Că-n el avem prin grija Ta cea mare
Poruncile. . și toate bine-s drepte

Fiindc-am ales poruncile-Ți divine
Să-mi fie mâna Ta ajutorare
Dup-a Ta mântuire-s în suspine
Și Legea Ta îmi este desfătare

Să îmi trăiască sufletul întruna
Ca să te laude fără de sfârșit
Și-a Tale judecăți întotdeauna
Să-mi fie sprijin bun necontenit

Eu rătăcesc și-s fără de speranță
Ca oaia care s-a pierdut prin lunci
Dar caută-Ți robul! du-l în siguranță!
Căci eu nu uit slăvitele-Ți Porunci.

06/13/2024 Daniel Hozan
Phoenix, Arizona