Psalmul 119 d ( v. 97-131 )

Psalmul 119 d (v. 97-131)


O, cât de mult, prea-Bunule Părinte
A Ta slăvită Lege o iubesc
Căci mi s-a așezat adânc în minte
Și toată ziua eu la ea gândesc

A Tale dragi Porunci nepieritoare
Mă fac mai înțelept. . și vede-oricine,
Decât ai mei vrăjmași ce-i am sub soare. .
Căci totdeauna eu le am cu mine

Mai învățat ca cei ce mă învață
Decât bătrânii ce mă sfătuiesc
Mai mult mi-ai dat pricepere măreață
C-a Tale dragi Porunci le prețuiesc

Picioru-mi țin departe pe cărare
De-orice drum rău. . Cuvâtul să-Ți păzesc
De Legea Ta nu stau la depărtare
Căci zilnic Tu mă-nveți cum să trăiesc

Ce dulci îmi sunt cuvintele-Ți divine
Și ce plăcute-n cerul gurii mele,
Mai dulci sunt decât mierea de albine
În gura mea când mă gândesc la ele

Prin sfintele-Ți Porunci mă fac întruna
Mai priceput. . cum nu se-așteaptă unii
Și de aceea eu urăsc întruna
Orice cărare stâmbă a minciunii

Cuvântul Tău e-o Candelă aprinsă
Ce nelipsită-mi e pentru picioare
Și o lumină vie și nestinsă
Ce mă-soțește zilnic pe cărare

Eu jur și jurământul mi-l voi ține
A Tale drepte Legi le voi păzi!
Sunt trist. . înviorează-mi duhu-n mine!
După Cuvântul Tău în orice zi

Primește Doamne-a mele simțăminte
Ce le rostesc. . și-a Tale Legi mă-nvață!
Eu nu uit nicidecum Legile-Ți sfinte
Când vin mereu primejdii-n a mea viață

Cei răi pun curse căci îmi vor pieirea
Dar nu mă rătăcesc de la Poruncă
Învățătura Ta mi-e moștenirea
Și bucuria inimii adâncă

Îmi plec anume inima Părinte
Pentru că vreau să împlinesc întruna
A Tale-orânduiri mărețe, sfinte
Pân’ la sfârșitul vieții, totdeauna

Urăsc pe-acei nehotărâți prin vale
Dar Legea Ta, ce mult eu o iubesc
Căci Tu-mi ești scut și adăpost pe cale
Și-n ce-Ai făgăduit nădăjduiesc

O, depărtați-vă voi răilor de mine
Preasfintele Porunci să le păzesc. .
Mă sprijină să n-ajung de rușine
După făgăduința Ta ca să trăiesc!

Fi al meu sprijin în a mea umblare
Să fiu scăpat de negre uneltiri
Și să mă veselesc, o Doamne mare
Neîncetat de-a Tale-orânduiri

Da, Tu disprețuiești, . . și ai dreptate
Pe toți acei care se depărtează
De-a Tale-orânduiri ce sunt curate
Căci înșelătoriile-i trădează

Pe toți aceia răi îi iei ca spuma
Și-i ștergi de pe pământul celor vii
De-aceea eu iubesc deplin acuma
A Tale-nvățături în orice zi

De frica Ta și carnea-mi se-nfioară
A Tale judecăți sunt teama mea
Legea păzesc. . dreptatea, bunăoară
În voia celor răi nu mă lăsa!

Sub ocrotirea Ta nepieritoare
Ia robului Tău binele acum
Nu mă lăsa să fiu în strâmtorare
Și apăsat de îngâmfați pe drum

Căci după mântuirea Ta slăvită
Mi se topesc și ochii cât așteaptă. .
După răsplataTa făgăduită
Care întotdeauna este dreaptă

Cu bunătate poartă-Te cu mine
Căci eu sunt robul Tău aici de față. .
A Tale-orânduiri să știu mai bine
Pricepere să-mi dai. . și mă învață!

E vremea să lucrezi o Doamne Sfinte
Căci Legea ei îți calcă neîncetat
Dar eu Poruncile-ți iubesc fierbinte
Mai mult chiar decât aurul curat

Deaceea-n ele eu găsesc dreptate
Și-orice minciuni ființa-mi le urăște
A Tale-nvățături sunt minunate
De-aceea Doamne, sufletu-mi păzește!

Descoperire tainică, divină
Se află în cuvintele-Ți bogate
Căci ele dau pricepere, lumină
Acelora fără de răutate

De-aceea gura mi-o deschid spre Tine
Și-adânc în suflet eu oftez atunci
Dar Tu mă ști și mă cunoști prea-bine
Că-s lacom după sfintele-Ți Porunci

06/03/2024 Daniel Hozan
Phoenix, Arizona