Pescuirea minunată

Pescuirea minunată

Iisus două corăbii a zărit
Într-una dintre ele s-a suit
Norodul se-mbulzea ca să audă
Ce-avea Măntuitorul ca să spună.

Puțin de țărm corabia era îndepărtată
Iisus privea împrejur mulțimea toată
Apoi pe Simon l-a-ndemnat să pescuiască
Corabia-n apă mai adâncă s-o pornească.

“Învățătorule, noi toată noaptea ne-am trudit
N-am prins nimic, eu trebuie să admit
Dar la Cuvântul Tău, eu mrejele le-oi arunca”
Oftând necredincios să vadă ce s-o întâmpla...

Dar imediat după ce mrejele Simon a aruncat
Au prins atâția pești că era greu de ridicat
Mrejele începeau ca să se rupă, prea mulți pești având
Și cealaltă corabie-n ajutorul lor venind.

Și amândouă corăbiile de pește s-au umplut
Atâta pește-n viața lor să prindă n-au văzut
“Oh, Doamne, pleacă de la mine, sunt un păcătos!”
Înspăimântat îi zise Simon lui Hristos.

“Nu te mai teme, de acum încolo tu vei fi
Pescar de oameni, Petru tu te vei numi”
Și toți pescarii au scos corăbiile la mal
Iar ochii lor văzut-au supranatural.

Totul lăsat-au Simon și a lui frate Andrei
Iacov și Ioan, fiii lui Zebedei
Ucenicii lui Isus au devenit, în El crezând
Și peste tot umblând cu El pe-acest pământ.

Poate și tu ai încercat să pescuiești
Noaptea, fără Hristos, și fără pești
Tu ia-l acum, dă-i loc de cinste în corabia ta
Pești tu vei prinde și furtuna vieții El o va calma.

Simona Lucescu, 18 aug, 2020