Pentru Numele Tău, Doamne!

Pentru Numele Tău, Doamne,
Pentru Numele-Ţi iubit,
Am lăsat în urma noastră
Toată lumea şi-am pornit,

Pe cărarea cea îngustă,
Fără gând la ce-a urma,
Doar cu traista și toiagul,
Rezemaţi pe Mâna Ta.

Aurul ce ni-l dă lumea
L-am lăsat ca pe-un gunoi,
Şi oricât aveam odată —
Azi n-avem nimic 'napoi.

Căci în Numele Tău, Doamne,
Vieţile ne-am izbăvit
Şi cu El — toiag, prin valuri,
Drumul nostru ne-am croit.

Unde lupta a fost cruntă
Şi eroii au căzut,
Mai triumfător în flamuri
Numele Ţi L-am văzut.

Unde-mpovăraţi copiii
Te chemau într-ajutor,
Prin zăbrelele de lacrimi
Te zăream strălucitor.

Unde fulgere cu ură
Ne loveau din norul greu,
Ne desfăşurai în faţă
Numele-Ţi în curcubeu.

Eşti mai scump ca dimineaţa,
Ca-nserarea mai dorit,
Numele Tău drag, Isuse,
E un zid nebiruit.

Fără Tine, ce-am fi oare?
Am fi slăbănogi pierduţi!
Fără Numele-Ţi pe steaguri
Am fi toţi oșteni bătuţi!

Dar cu Tine trecem Marea
Şi Iordanul înspumat,
Şi luăm în al Tău Nume
Ierihoanele-n asalt.

Fără Numele Tău mare
Nu plecăm nici pân' la Ai,
Dar cu Tine ştim că-nvingem,
Ştim că ţara Tu ne-o dai.

Noul Tău popor se-adună
Din cetăţi şi din câmpii,
Pregătit pentru izbândă-n
Ale Tale bătălii.

Şi ce mare sărbătoare,
Ce privelişte de rai,
Când îţi strângi Tu adunarea,
Ca odată, la Sinai.

Din Gosen, din Ur, din Patmos,
Sfinţii Tăi Tu Ţi-i aduni,
Nu-n tăria lor să umble,
Ci în semne şi-n minuni.

Cu puternicul Tău Nume,
Şi în Duhul Tău cel Sfânt,
Îi trimiţi să lumineze
Noaptea neagră pe pământ.

Iată, vin să spargă bezna —
Ca falangele uniţi —
Cu făcliile aprinse
Cete de Ghedeoniţi.

Nu-s fricoşi, ci dau năvală,
Distrug oastea celui rău,
Și se-ncred în biruinţă,
Poartă-n ei Numele Tău.

Cine sunt aceştia oare,
De-i înfruntă pe cel crud,
Adunați de goarna sfântă
A viteazului Ehud?

Fineas, eroul preot,
Și Benaia, Abișai,
Noua Ta Împărăţie
Umple-ntregul ţării plai.

Iosua, Calebi, Priscilii,
Timoteii plin de har,
Iosifi şi Marii, Debore,
Sfinţi din casa lui Cezar,

Din Efes, din Tiatira,
Vin Silvani, Onisifori,
Toţi păşesc în al Tău Nume,
Cete de biruitori.

Cad pe dealuri filistenii
Sub al sfinţilor atac,
Fug armatele Siserei,
De vitejii lui Barac.

Amoriţii de la munte
Cad loviți pe înălţimi,
Stau grămadă, fără vlagă,
Uriaşii anachimi.

E răpusă, nimicită,
Tabăra lui Madian;
Cad şi ţipă Sanbalaţii
Şi-mpăraţii din Basan.

Goliaţii şi Eglonii
De prin Gog și din Magog,
Din nemernica mândrie
Zac cadavre în bârlog.

Cu Baali şi Astartee,
Cu Moloci şi cu Dagoni,
Zei de piatră, zei de carne,
Şoricei sau Faraoni,

Toate oştile Satanei,
Prinse, strânse la mijloc,
Au rămas niște surcele,
Țăndări bune doar de foc.

Iar în pulberea de aur
Se înalţă ca un nor,
Îmbrăcaţi în haine albe,
Toată oastea sfinţilor.

Şi-n cântarea lor ei cântă,
De-orice nume mai presus,
Slava slăvilor eterne —
Numele Tău scump, Isus!

... Pentru Numele Tău, Doamne,
Pentru Numele-Ţi iubit,
Te-am urmat cu bucurie,
Te-am urmat: şi-Al BIRUIT!