Pe scoarța înnegrită

Pe scoarțe înnegrite, sub lacrimi de gheață
Înmuguresc splendori perpetuânde,
Au stat pe-o bancă-n urmă, pline de speranță,
Soarele cald în brațe le cuprinde.

Au adunat rezerve stând în așteptare,
Candele pline, culori, înmiresmări,
Vor țese o haină de mare sărbătoare,
Nunta din odaia noii primăveri.

Pe scoarța înnegrită, sub lacrimi de gheață,
Când Soarele blând ridică zăvoare,
Turme de splendoare pornesc în transhumanță
Urcând pe-un munte sfânt în Împrimăvărare.

Nu pierde speranța căci Primăvara vine,
Simți cum clocotesc sevele în taină?
Grabnic vor erupe în desfătări divine,
Vei îmbrăca a Primăverii haină!