Pe acest drum numit viata

Pe acest drum numit viață,
Noi călători suntem,
Ne îndreptăm spre patria măreață,
Unde Mirele ne așteaptă.

Acolo, cu toții vom fi,
Cu mic, cu mare, cei ce pe Dumnezeu am slujit,
Ce de glasul Lui am ascultat
Și pe calea cea dreaptă am umblat.

Și spre lume nu ne-am uitat,
Spre slava ei deșartă,
Care într-o zi nu va mai fi,
Când tot pământul se va nărui.

La auzul trâmbiței, toți morții se vor trezi,
Și în fața tronului ceresc vor fi,
Pentru judecata cea aspră,
Și fiecare răsplată va primi.

După cum Stăpânului i-au slujit,
Cum au vorbit și ce cuvinte au rostit,
Ce fapte au făcut —
Pe sărac l-au ajutat sau asuprit.

Pe bolnav l-au vizitat,
Sau în spital l-au uitat;
Când Domnul le-a vorbit,
Să caute pe cel umilit.

Să-i întindă mâna, de jos să-l ridice,
Și cu pietre să nu mai arunce,
Să ducă pâine la orfan,
Și să-i vorbească de Dumnezeul cel Preaînalt,

Cel ce l-a creat și viață i-a dat,
Și cum minuni mai face și azi —
Căci dacă te rogi cu credință,
La El totul e cu putință.

Tu, azi, ce stai în adunare,
Fă-ți o cercetare,
Să vezi cum stai pe a ta cale,
Cui îi slujești și ce Stăpân urmezi.