Om fără de zâmbet!

Om fără de zâmbet!

Tu! - Om! - făptură divină!
Ești în a Lui Isus, grădină!
- Ce mari vise, porți în suflet?
Om!...-Trist - fără zâmbet!
O viață, cu nori de încercări...
Dureri, mari furtuni, vâltori...
Chin - ți se oglindește în suflet,
Lacrimi amare, aduni în cuget;
Pierdut, de jos, privești cerul...
Nu-i înțelegi semnele, misterul...
Murmuri înăbuși, o întrebare...
Atâta amar și jale, pe a ta cale...
- Doamne!!! - Asta dorești?
Din înălțimi, când ne privești?

”NU!” - Indiferent de încercare,
De suspine, plânset, de chemare...
Cercetarea, nu-i de alții diferită;
Fiecăruia, de ”Isus” e îngăduită.
El nu dă suferinți nimănui,
Dar... încearcă credința oricui.
Sus, pe flori, nu poți s-ajungi,
Ți se dă doar, cât poți să duci;
Încercarea-i... prin suferință!
Cântărită-ți-e a ta credință,
Din zgură, tu să ieși diamant;
Așa Te vrea -” Cel Prea-Înalt”-
Sus, nu ajungi neîncercat,
El, te vrea cinstit, curat.

Cu o inimă toată predată;
Veșmânt, haina vieții nepătată;
Vrea dragoste, sinceritate,
Predat în totul, și în toate.
Ca pe -Iov- ne vrea pe toți!
Chiar de pierzi, tu să-L urmezi,
Căci din lumini nemuritoare,
A coborât” Isus ”printre stele,
Nu în palate, și nici castele...
Umil loc, în iesle, între animale.
Doar... de dragul ființei tale,
Chiar și gândul, ţi-l cunoaște!
Îngeri păzitori, cu drag ți-a lăsat;
Ești vasul ”Lui” cel adorat.

Izvor de bucurii, este ”Isus”-
Pentru omul creat în cer, sus...
Ne cuprinzi în zorii de curcubeu;
Pașii pe cale, ni-i ocrotești mereu.
Cu apus blând ”Tu” ne răsfeți,
Ruga nopților, ”Tu”o primești.
Ceru-ai deschis, să ne cuprindă,
Marea-n veșmânt, de stele, de lumină,
(Aleșilor Tăi! -De pe pământ ce urcă!)
Celor ce au răzbit, până la urmă...
Schimbați vor fi, în chip de îngeri!
Cântând ”Marele Imn al Biruinței;
Acolo sus! ”Canaanul” mult dorit”,
Alături de ” Domnul ”- Mult iubit!



Coca Toma, ALGHERO/21/04/2016