O viata de credintă nu-i usoara

Nu e ușor, pe cât se pare, să duci o viață de credință,
Când ești căzut, e dureros să poți să crezi în biruință!
Nu e ușor să crezi că totul e controlat de Dumnezeu —
Vrem parcă noi ceva să facem, nu vrem să credem când e greu!

E greu să ne-ncredem, Doamne, când suntem jos, în văi adânci,
Și ni se rup bucăți din suflet, când credem și mergând pe brânci!
E-atât de greu când lupta-i aspră, dar și-atâta de frumos —
Când credem noi, și suntem slabi, atuncia vine și Hristos!

Tu crede neclintit, o frate, în tot ce Domnul a promis,
Rămâi încrezător în El, chiar de nu vezi decât un vis.
Și-acea credință va atrage pe Cel ce este Dumnezeu —
Rămâi încrezător, o suflet, că și tu ești copilul Său!

Dacă vei cere cu credință și nu te îndoiești deloc,
Nu-i oare El Acela care își ține-al Lui cuvânt pe loc?
Și dacă vii cu îndoială în fața Lui, fără să-L crezi,
Atunci, de ce să te mai doară, că ce-ai cerut nicicum nu vezi?

Căci și Isus, când fost-a-n lume, a fost de mulți împiedicat,
De-o necredință mare, care lucrarea cerului-a stricat!
De ce alegem să nu credem al Domnului curat cuvânt?
De ce-L limităm pe Domnul în limitatul nostru gând?

Când vii în fața lui Isus, să fii deplin încredințat,
Că tot ce-a spus, El însuși face, și ce-a promis e-adevărat!
E-așa ușor, când sus pe munte, avem credință-n tot ce-a spus —
Dar câți din noi, în ceasuri grele, ne mai încredem în Isus?

Isuse Doamne, Fiu preasfânt, Cel care mă veghezi mereu,
Adaugă credinței mele să-I fiu plăcut lui Dumnezeu!
Fă-mă statornic în credință, ca-n via Ta să pot lucra,
Dar mai presus ca toate, Doamne, vreau să mă-ncred în voia Ta!