O ușă de speranță

În încercări și lupte,
ai fost înfrânt adesea,
Și sângeri și te doare
și crezi că ești uitat.
Nu mai găsești putere
ca să alungi tristețea,
Ai spus că așa-i viața,
un veșnic greu oftat.

Privești în jur și nimeni
o mână nu-ți întinde,
Și spui că nu se poate
că tu nu mai poți duce;
Când crezi că ești la capăt,
o ușă se deschide,
O rază de speranță,
apoi zărești o cruce.

Vezi două mâini întinse
ce dăruiesc iertare,
În palmele întinse
e chipul tău săpat.
Și rănile Lui astăzi
îți aduc vindecare,
Eliberare, pace,
chiar crezi că te-a uitat?

Nu ești uitat vreodată,
El veșnic te veghează
Iar ale tale lacrimi,
să știi, le-a numărat.
Și în burdufuri sfinte,
cu grijă le păstrează
Tot El ți le va șterge,
în raiul minunat.

Să-ți șteargă însuși Domnul
cu mâna Lui obrazul,
Să ți se pară oare,
că e lucru puțin?
Oricât de greu în lume,
ți-a fost plânsul, necazul,
Va fi schimbat în slavă
într-un cântec sublim.

Dany Căpătan