O mana

O MANA

*
Un glas cu gingășie glăsuiește iubitor,
Picurând pe răni balsamul vindecărilor.
O mână dăruiește din bogăția îndurărilor,
Petalele înțelepciunii cu roua fericirilor.

Potolește setea sufletului greu încercat,
Domolește suferința ce s-a amplificat.
Din deznădejdea nopții m-a deblocat,
Mielul iubirii la Golgota crucificat.

O mână iubitoare m-a smuls din moarte,
Mi-a dat pâinea vieții din Sfânta Carte.
Sfinţenia, ca să am de mântuire parte,
A coborât, să nu mai fiu de cer departe.

O mână de cuie străpunsă la cruce,
Spre veşnicia Luminii mă conduce.
În inima mea o transformare produce,
Spre neprihănirea vieţii mă duce.

În smerenie s-a întins o mână salvatoare,
În moartea Lui Isus, mi-e viaţa nemuritoare.
Învierea Sa, de milenii şi azi răsunătoare,
Mi-a pus piciorul pe stânca izbăvitoare.

Orânduirile Sale înviorează sufletul meu,
Sunt sprijin de nădejde, când dau de greu.
Înviorează sufletul minunatul Dumnezeu,
Ochii Lui veghează asupra mea, tot mereu.

Îmi păzeşte piciorul de orice cădere...
În faţa vrăjmaşului mă umple de putere.
Cuvântul în adevăr îmi dă cunoaştere,
Şi în mine are loc a vieţii noi, naştere.

Să nu cad pe cale, o mână mă susţine,
Credinţa mi-o întăreşte, lângă El mă ţine.
Nu mă tem de furtună, puterea El o deţine,
Zilele vieţii mele, toate, Isus le întreține.

Clipele-s încununate cu iubirea Lui Isus,
Privesc cu îndrăzneală la Cetatea de Sus.
În sufletul meu zâmbet de copil mi-e pus,
Din nădejdea învierii, ce jertfa mi-a adus.

Port veşmântul ce-n sânge a fost albit,
Păcatul meu la cruce a fost abolit.
Dorul după Mire, creşte necontenit,
Şi ochii penetrează albastrul zenit.