Nu te bucura de mine!...

Nu te bucura de mine! ...

Nu te bucura de mine, fire ce îmi eşti vrăjmaşă
Şi ai vrea să mă domini, învăluindu-mă în faşă!
Îmbrăcat în frunze verzi, că aşa îmi cere vrerea
Ai vrea-n calea către cer, să îmi pierd alegerea,
De Cuvânt înstrăinat, starea mi-ar deveni laşă!

Tu ai vrea ca prin tărie, să îmi ţii în ham voinţa
În lanţuri grele legată, ca să nu mai am putinţa
De a-mi vede starea clar, adumbrită de cădere,
Stare-n care rămânând, n-o să am nici-o putere
Căci nesocotind Cuvântul, voi tăgădui credinţa!

Rămânând pe calea aleasă a cunoaşterii divine
Tot mereu îmi motivezi, că e drept şi că e bine
Să pătrund în nişte taine ce Dumnezeu le reţine,
Că El este samavolnic, nu vrea să ştie de mine,
Prin misterele ascunse, ţinute doar pentru Sine.

Nu te bucra de mine, fire ce îmi eşti duşmană!
Dac-am nimerit în gropi, şi în suflet am o rană,
Prin har mă voi ridica, şi-oi păşi smerit la cruce,
La Izvorul cel de sânge, ce la viaţă El m-aduce
Prin puterea în Cuvânt, cea mai preţuită mană.

Dragostea mă va spăla de trecutul meu murdar
Prin cea mai curată Jertfă de la muntele Calvar,
Toate hainele-mi mânjite, de păcatul cel hidos
S-or albi prin sângele, Jjertfei Domnului Hristos,
Prolog pentru împărăţia timpului sublim de har.

El pe crucea Golgotei, Şi-a pus viaţa Garanţie
Că păcatul ce-am făcut va fi şters pentru vecie,
Şi că-n meritele Sale, prin sângele Său vărsat
Voi fi drept, neprihănit, fără de nici-un păcat,
Cu partea la pomul vieţii, în măreaţa veşnicie.

Nu te bucura de mine, fire-n veci răsculătoare
Împotriva Celui care, ţi-a dat viaţă prin suflare,
Împotiva Celui care, ţi-a dat tron, şi împărăţie
Pusă ca să-mpărăţeşti pentru timp şi veşnicie,
Dar care călcând porunca ai ajuns la uzurpare!

Dac-ai dominat un timp, peste lumea în păcat,
Dacă şase mii de ani, ne-ascultând ai triumfat,
Este pentru că Iubirea, creatoare-a fost un Zid
Ce n-a putut fi dărâmat, de focul cel mai arid,
Care-a bântuit pământul, şi de-alungul şi în lat.

Este pentru că Iubirea, a fost veşnică, mai tare
De cât moartea ce-ai adus, fire în neascultare!
Dar prin planul mântuirii, s-a găsit calea salvării,
Prin Hristos, Fiul măririi, Garant al răscumpărării
Pentru omul transformat, dup-a Sa asemănare.

Flavius Laurian Duverna
03 noiembrie 2011