Nimic, nimic nu ne desparte...

Nimic, nimic nu ne desparte
De dragostea lui Dumnezeu,
Care ne-a izbăvit de moarte
Și din păcatul cel mai greu...

Nici viaţa cu momeli de-o clipă,
Nici îngerii din înălțimi,
Nici tava plină cu risipă,
Nici demonii din adâncimi.

Nimic, nimic nu ne dezleagă
De-mbrăţişarea lui Hristos,
Nici aurul din lumea-ntreagă,
Nici pumnul cel mai fioros;

Nici laudele, nici prigoana,
Nici alungările-n surghiun,
Nici rangul, tronul şi coroana,
Şi nici ghiulelele de tun.

Nu-i farmec să ne mai clintească
De lângă Domnul preaiubit,
Putere să ne dezlipească
De dragostea ce ne-a unit.

Nici înălțimile temute,
Şi nici abisu-ntunecat,
Nici umbra lumii nevăzute,
Nici chipul veacului spurcat;

Nici sabia cu-ameninţare,
Şi nici primejdia cea rea,
În veci nu vor mai fi în stare
De lângă Domnul să ne ia.

Nici lipsa de îmbrăcăminte,
Nici cel mai sclipitor belşug,
Nici masa-ntinsă înainte,
Nici schingiuirile pe rug...
... Nu ne vor dezlipi de harul
Care ne-a smuls de la gunoi;
Căci Domnul a urcat Calvarul
Şi S-a unit pe veci cu noi!