Ne-om Înălţa

Ne-om Înălţa...

Ne-om înălţa, să ne-ntâlnim în slăvi cu Domnul,
Pe norii cerului albastru, când veni-va în curând;
Atunci, privirile vom ridica să Îl vedem pe Omul,
Pe Fiul Omului, care la cruce ne-a avut în gând
Şi ca salvare, de bună voie S-a predat răbdând.

Ne-om înălţa, ca să ne întâlnim cu Prinţul păcii,
Înconjurat de îngeri, zecimi de mii, şi mii de mii,
Învăluit în curcubeul, în gloria eternă a dreptăţii,
Şi a mărirei Sale pururea, fluidizând din veşnicii
Arătat în taina ascunsă pentru scumpii Săi copii.

Ne-om înălţa, să întâlnim, pe Minunatul Sfetnic,
Ce ne-a condus pe drumurile vieţii prin Cuvânt,
Chiar şi atunci, când timpul nu ne-a fost prielnic,
El grija ne-a purtat să nu fim singuri pe pământ
Călăuzindu-ne spre cer prin Duhul Său cel Sfânt.

Ne-om înălţa, să-L întâlnim, pe Păstorul cel bun,
Ce ne-a purtat la verzi păşuni şi-a apelor izvoare,
Şi ne-a hrănit flămânzi, cu pâinea grâului străbun,
Speranţa scumpă nouă, a vieţii cea nemuritoare
Nădăjduind, mânaţi de dragostea cea jertfitoare.

Ne-om înălţa, să-L întâlnim, pe-al vieţii Creator,
Pe cel ce pentru noi, căzuţi în groaznicul păcat,
El S-a jertfit la Golgota, făcându-Se Mântuitor;
În voia Tatălui Ceresc, fiind supus El ne-a salvat
Şi prin al Său sânge, la cruce ne-a răscumpărat.

Ne-om înălţa, să ne-ntâlnim în prag cu veşnicia,
Cu lumile imaculate, din Universul mare, infinit,
Şi vom cunoaşte atunci în toată gloria şi măreţia
Iubirea Tatălui prin preţul scump ce-a fost plătit
La Golgota îndoliată, unde lumile toate-au privit.

Flavius Laurian Duverna
25 octombrie 2006