Ne cârmuiești spre biruință

Ne cârmuiești spre biruință


Tu ești cârmaci pe barca plină
De suflete ce viață vreau,
Tu o conduci pe apa lină
Ei liniștiți cu Tine stau.

Mai vine câte un val năpraznic
Să devieze barca Ta,
Satan cu-ai lui, este obraznic,
Curaj își face ca să ia

Un suflet, două, câte poate,
Chiar toate s-ar încumeta,
Căci știe bine si socoate,
Să nu rămână nimenea.

El suflete vrea să găsească
Pe toate vrea să le atragă
Și cu furia lui drăcească
Vrea tot să lase fără vlagă.

Pe oameni vrea să-i nimicească
Să n-aibe nimeni mântuire,
Și în păcat să-i adâncească
Să-i duca pe toți la pierire.

Cârmaciul bărcii, bine știe,
Cine în cale I se pune,
Dar vrea a Sa Împărăție
S-o dea în dar la orișicine,

La orice suflet însetat,
Ce mântuirea o dorește,
La cel ce fuge de păcat
Si-n barca Lui, loc își găsește,

La cel ce vrea ca să plutească
În barca sfântă a credinței,
La cel care vrea ca să găsească
Spre ceruri, calea biruinței.

Tu esti cârmaciul cel de seamă,
Ce prin cascade Te strecori
Și treci prin toate fără teamă,
Păzești ale Tale comori.

Amin

Câmpia Turzii, 13 august 2016