Nădăjduiește, inimă!

Nădăjduiește, inimă în Domnul,
Chiar din fărâme tu să te ridici
Căci Dumnezeu îți e Sprijinitorul
De-aceea, inimă, să nu te-nfrici!

Nădăjduiește, inimă în Domnul!
Lumina Sa străpunge noaptea grea
Și va aduce iarăși răsăritul —
O pace sfântă te va inunda.

Nădăjduiește, inimă în Domnul,
Căci El te-a ocroti-n coliba Sa
Îți va trimite iarăși ajutorul,
Pe stânca tare te va înălța.

Nădăjduiește, inimă în Domnul
Când ești în vale, căci iarăși pe munți
Te va conduce El, Izbăvitorul —
De-aceea, dragă inimă, să-I cânți!

Nădăjduiește, inimă în Domnul
Căci El e Medicul suprem de sus,
Ce toarnă peste rană undelemnul
Și neputința nu mai e, s-a dus.

Nădăjduiește, inimă în Domnul!
Continuă să-L crezi pe Dumnezeu
Chiar dacă tace, căci de bate vântul,
Ești ocrotit la pieptul Său mereu.

Nădăjduiește, inimă în Domnul
Căci cu cei sfinți, acasă, vei cânta
Când Domnul Isus își va strânge rodul —
De pe pământ spre ceruri vei zbura.

Dar până-atunci, o, inima mea dragă,
Să nu cedezi spunând că lupta-i grea!
De Domnul Isus tot mereu te leagă —
Cu El poți totul. Taci, inima mea!

Pășește, dar, pe cale bucuroasă,
Păstrează-ți pacea și-n vale, mereu
Și nu mai fi în pieptul meu fricoasă
Ci-ncrede-te deplin în Dumnezeu!

Asta-i spuneam inimii mele-odată
Când frământată se înspăimânta.
Asta îți spun și ție — ai un Tată
Ce NICIODATĂ nu te va lăsa!

Continuă să înaintezi pe cale
Nădăjduiește chiar dacă ți-e greu!
În El nu este umbră de mutare,
El nu Se schimbă, căci e Dumnezeu!

Nădejdea-aceasta să ne însoțească
Și să privim încrezători spre El!
Credința-n Domnul tot mereu să crească,
Să Îi slujim doar Lui cu mai mult zel!