Mireasa...

Pe mâinile-I rănite,
Din cuiele Ce-L dor,
Isus suie spre ceruri,
Cu drag al Său popor.
Chiar dacă sângerează,
Oftează greu şi plânge,
El nu se uită-n urmă...
Şi crucea nu o frânge!
Mai geme şi mai duce
Purtând Mireasa-n braţe,
Să nu piardă niciunul
La masa cu dulceaţă.
Se-opreşte şi mai iartă,
Mai leagă câte-o rană,
Se-apleacă să mai şteargă,
O lacrimă din geană.
Dar urcă, nu Se-ntoarce
Şi poartă către cer...Mireasa
Căci i-a promis iubire,
Şi pacea, şi dulceaţa.
De mii de ani, El urcă
Spre sfântul infinit...
Iar eu, umil, gândesc:
- O Doamne, al nost'...
Mai poţi? N-ai obosit?
Din ceruri îmi răspunde
Zâmbind: "Vin în curând".
Mireasă, Pregătire!
Se-aud îngeri cântând...