Mi-astern inima

MI-ASTERN INIMA



Mi-aștern inima pe altarul Tău sfânt,
Să ardă-n iubire pe-a cerului vatră.
Să fie cuprinsă de sfântu-ți Cuvânt,
Să pulseze în ea viaţa Ta sacră.

Stropii de sânge din flăcări albastre,
Să ardă orice zgură din fiinţa-mi rea.
Străbată şoapta-Ţi vibrând între astre,
S-atingă timpanul din urechea mea.

Să-nţeleg bine, ce Tu vrei a-mi spune,
Să fac în toate şi tot ceea ce-mi ceri.
Pe-a vieţii pagini fie scrise fapte bune,
Prin gerul iernii şi-n toridele veri.

Smerită să gust... harul ce ridică,
Să-mi fie sfințită trăirea pe pământ.
Să Te urmez în toate fără frică,
Toarnă Har şi umple-mă cu Duh Sfânt.

Să pot duce crucea cu destoinicie,
Înmulțește Harul din iubirea Ta.
Să crească tot mai mult credinţa vie,
Dă-mi putere, tot mai sus să pot urca.

S-ajung... să trăiesc cu chibzuință,
Să pot strânge comori de aur curat.
Mă plec cu umilință-n pocăință,
Sfințește-mă în sângele-Ţi vărsat.

Mi-aștern inima pe-altarul iubirii,
S-o faci făclie pe-a cerului vatră.
Ca să pulseze sângele nemuririi,
Prin venele mele o viaţă sacră.
Amin!