Mai e puțin

Nu dispera în ceasul încercării
Și să nu spui atunci că e prea greu,
Căci Dumnezeu, în clipa îndurării,
Te-a ridicat din nou din patul tău.

Privirea ta spre Domnul o îndreaptă,
Vino la El cu sufletul predat.
El nu te judecă, nu te condamnă,
Deși te simți ades îndurerat.

Mai e puțin și vine dimineața,
Mai e puțin pe-acest pământ stingher,
Dar pân’ atunci stai drept, îndreaptă-ți fața
Spre Dumnezeu, spre Tatăl tău din cer!

„Copilul Meu, am suferit pe cruce
Și înțeleg deplin durerea ta.
Chiar de te simți acuma la răscruce,
Tu ești săpat adânc în palma Mea!

Ești prețuit în ochii Mei, copile,
Căci ce-am avut mai scump am dăruit,
Ca să ai viață veșnică prin Mine.
Nu te uita la trupul tău sfrijit!”

Căci vine-o zi când vom străbate cerul
Cu miile de îngeri adunați
Și vom zbura atunci ca porumbelul,
Nu vom mai fi de-acest pământ legați!

Plânsul se va schimba în bucurie,
Căci tot ce-i rău aici, jos, vom lăsa.
Nu vor mai fi nici lacrimi, nici suspine –
Ce mult aștept, Isus, venirea Ta!

Nu te uita acum cu-ngrijorare,
Căci nu se poate compara, cinstit,
Durerile acestea trecătoare
Cu veșnicia ce ne-a pregătit!

O... drag prieten ce ți-ai pus nădejdea
În forța ta, în viața de acum –
Unde îți vei petrece veșnicia?
Căci tot ce vezi se va preface-n scrum.

Nu amâna sperând că mai ai șanse,
Că nu e încă timpul potrivit.
Isus îți spune: „Astăzi te întoarce,
Vino în brațul Tatălui iubit!”

E-un mare har, o binecuvântare
Să lupți în oastea Celui Sfânt de sus,
Căci Comandantul tău e cel mai mare –
E însuși Regele Preasfânt, Isus.

Cântarea biruinței să răsune,
Căci vin acasă cei răscumpărați.
Se va-ntâmpla atunci marea minune –
De Dumnezeu vom fi nedezlegați.

Îl vom privi atunci față în față
Și-I vom cădea la pieptu-I mult iubit.
Când vom ajunge în sfârșit acasă,
Vom spune într-un glas: „AM BIRUIT!”