Ma pot odihni linistita

MA POT ODIHNI LINISTITA

Tăciunea grijilor rău m-a înnegrit,
Și-ngrijorarea, tare m-a copleșit.
În inima mea, azi, cu putere a lovit.
O teamă fără margini m-a zdrobit.
Cu milă, Doamne, spre mine ai privit,
Și tăciunea grijilor de mine ai dezlipit.
În sângele divin m-ai curăţit,
Salvarea, în iubirea Ta, eu am găsit.

Lumea păcătoasă, te chinuia, toată,
Și dintr-o iubire nemăsurată,
Mântuire i-ai dat, ai vrut-o iertată.
Fără nici o plată, beau apă curată.
Pe stâncă am fost pusă cu mână tare,
Braţul Tău puternic, mă ţine pe Cale.
Ca pe un rod bogat în lanurile Tale,
Mă aperi de foc, cu aripi geniale.

Răul din mine, îl smulgi din rădăcini,
Mă iei în braţe şi mă fereşti de spini,
Îmi ştergi lacrimile şi-mi alini suspini,
Mă aperi de-al păcatelor mărăcini.
Tu-mi eşti nădejdea, care mă ridică,
Puterea, care mă scapă de orice frică.
Mi-ai dăruit iubirea Ta, magnifică
Şi mântuirea Ta, prin har, purifică.

Când bate vântul şi-s aproape ruptă,
Mă-ncred în Tine şi-s gata de luptă.
Din lumina Ta, sufletu-mi se-nfruptă,
Tu eşti cu mine, când valul mă înfruntă.
Nădăjduiesc în Tine şi nu-s înşelată,
De braţul Tău puternic, eu sunt purtată,
Vrăjmaşul, să lovească, nu poate niciodată,
Cuvântul Tău mi-e scut de fiecare dată.

Nădejdea în Tine, nu mi-e în zadar,
Pot fi liniştită, mi-ai dat odihna-n dar,
Mi-ai iertat păcatele, toate, prin Har.
Şi ai pus înaintea celui rău, un hotar,
Nu-l poate trece, căci dragostea Ta,
A-nvins dușmanul, pe dealul Golgota,
La cruce, ura învinsă de iubire...
Şi-a găsit sfârșitul, iar eu mântuire...
Amin!