M-ai iertat !

M-AI IERTAT!


*****

M-ai iertat, deşi nu meritam îndurare,
Eram ucigaşa unor prunci nenăscuţi,
M-am opus vieţii, cu feroce nepăsare.
Anii mei duşi în neant, erau pierduţi.

Însetată de răzbunăre, mă-ncrâncenam,
Să lovesc cu ură, de rău înveninată.
Când pentru mine, totul pierdut credeam,
Eu, cea făr-de milă, cu inimă pietrificată.

Am văzut o milă, cum nu-mi imaginam,
Isus, totuşi în calea vieţii mele, ai ieşit.
Mi Te-ai făcut, cunoscut, deși nu meritam.
Cu o dragoste fără seamăn m-ai învăluit.

Când, eu credeam, că totul este pierdut,
Mi-ai dezvăluit harul, ce m-a mântuit.
Brațele Tale, de atunci îmi sunt scut,
Doamne! Cât de mult m-ai iubit!

Adesea azi mă-ntreb, de ce o mincinoasă,
O ucigaşă, o fiinţă veninoasă ca şi mine.
A avut parte de o-ndurare aşa preţioasă,
Sfinţită la cruce cu a sângelui rubine.

Harul Tău minunat, izvor de iubire,
A curs ne-ncetat, să mă curăţească,
A frânt aripile însetate după mărire,
Mi-a croit drum spre Cetatea cerească.

Din inima de piatră ai făcut un izvor,
Sfinţit prin harul, ce-mi dăruie versul.
Să-ţi mulţumesc, să te laud cu spor,
Să vibrez în iubire cu-ntreg Universul.

Ai sădit în mine bucuria mântuirii,
Şi credinţa cât bobul de muştar.
Ai pus în mine cântarea mântuirii,
Şi m-ai hrănit cu al iubirii nectar.

Tu, Fiul Iubirii, al Ascultării, ai biruit.
Tu, Cuvântul din începuturi, Isus Hristos,
Ai dus lucrarea Tatălui Sfânt la bun sfârşit,
Din omul vechi ai făcut om nou, victorios.

Amin!