Lacrimile tale!

Doar tu știi de cate ori în taină ai strigat
Și cu ochii plini de lacrimi, ai așteptat
Ca din cer să se coboare Domnul sfânt
Și să-ți dea o alinare, aici pe pământ

Ai așteptat tăcut, să primești mângâiere
Și ai suferit nespus, când nu ai găsit apreciere
Ai simțit de multe ori cum te sfărâmi în bucăți
Și o speranță ai văzut în zorii noii dimineți

Tăcut ai pășit pe cale, deși sufletul era zdrobit
Mereu ai alergat la Domnul, deloc nu ai zăbovit
Caci nimeni nu te înțelege, așa cum o face El
Și nimic nu-ți ia durerea, nicidecum, in nici un fel

Caci inima, știe ea, mult mai plânge și suspină
Și nimic din lumea acesta, se pare, nu o alină
Tu știi Doamne, ce-i in ea, întinde Tu mâna
Și dā-mi putere, să rabd, până trece furtuna

Caci văd Doamne, vântu-i mare și furios
Mult ar vrea vrăjmașul meu, să mă vadă pe jos
Dar eu mă încred în Tine, tu ești viu și veșnic
Astăzi eu te rog, o Doamne, fii al meu sfetnic

Dă-mi credință să mă încred și când nu văd rezolvare
Iar săgețile tot vin, gata stau să mă doboare
Luminează mintea mea, ca să văd azi deslușit
Și mă iartă, încă o dată, căci din nou eu am greșit

Știu, in sinea mea că toate sunt spre îndreptare
Și că bobul de grâu n-aduce rod, dacă el nu moare
Azi primesc din mână ta, tot ceea ce îmi dai
Știu că vrei pentru Impărăție, curat și sfânt să mă ai

De aceea-ti cer lumină, ca să pot înainta
Oricât de multe valuri, încă se vor ridica
Înapoi să nu privesc, căci sunt multe lacrimi curse
Și aș vrea ca o ștampilă, să fie pe ele puse

Și să uit Isus iubit, tot ce am plâns și am jelit
Caci aceste lacrimi curse doar pe loc m-au țintuit
Însă vreau acum trezire, să fie in inima mea
Fiind tu la cârma vieții, eu spre țintă pot înainta