Ispitele mele!

Cateodata cred ca imi pot opri mintea in a mai crede. .
Aici in lumea ce zace adânc in păcat ca stuful in loc mlăștinos …
Că ochii mi se deschid larg si lumea muribundă o vede. .
Și totuși cei ai credinței îmi deslușesc un viitor luminos

Uneori as vrea sa ma opresc din greaua alergare pe cale. .
Si să ma odihnesc pe o pajiște cu iarba îmbietoare și grasă. .
Dar nu pot pentru că Duhul ma oțelește și mă îndreaptă de șale…
Și doar odihnă in Domnul să am, tot timpul ma lasă


Alteori mi-as drămui dragostea sa o investesc cu folos. .
Sa iubesc doar pe cei ce la fel înapoi îmi răspund cu iubire. .
Dar nu ma lasă sa fiu negustor, dragostea cei Domnul Cristos. .
Ca sentimentul la schimb e doar acel ce vine din fire…

Din când in când râvnesc îndestulare pentru viața ce am…
Sa îmi satur trupul de plăceriile ce lumea oferă. .
Dar îmi amintesc cu ce amar in suflet in trecut rămâneam. .
Iar omul lăuntric bucuriile cerului mai degrabă preferă. .

Adeseori gândul de epata in fața audienței cu gesturi teatrale. .
Îmi da târcoale ca o vulpe ce pândeste ocol de găini. .
Dar conștiința mă mustră degrab de genul acesta de fariseisme reale. .
Și pentru aluatul mărturiei îmi pune in sită alte albe făini. .

Altădată gândul nebuniei îmi bate cu isterie in tăblia minții. .
Să mă cheme la plimbare printre adrenaline cumplite …
Dar înțelepciunea de sus ce umple cu știință pe cei ce-s cuminți. .
Mă scapă se încercarea insistentă a unor gânduri tâmpite …

De nenumărate ori. eu-l își cere in mine dreptul de întâi născut. .
Și vrea favoruri și reverențe in ceasuri mai degrabă frivole. .
Dar Acel ce este de-acum in viața mea ca Domn a crescut. .
Ma îndeamnă la o trăire cu gesturi altruist- benevole!

Permanent ma mișc in acest câmp minat, de mii și mii de ispite. .
Cu pași mărunți pășeasc tot spre inainte cu fruntea mereu. .
Cu rugă și calauzire ma feresc de manifestări ce sunt prea pripite …
Ma încred in biruinți repurtate in Golgota de brav Dumnezeu!