Iov

Din zorii cei mai departati,
Din cat scruteaza zarea
Pe trei camile, ca trei frati
Veneau sa-si stinga jalea

Trei prieteni dintre cei mai vechi,
Si cei mai buni pe lume,
C-un zvon ajuns la-a lor urechi
I-au facut sa se-adune

Si sa porneasca mai curand
Spre-o tara-ndepartata
Caci Iov, omul cel drept si sfant
Si fara nici o pata

A fost lovit atat de greu
De valuri de-ncercare
Si-acuma in pareri de rau
Vin sa-i dea alinare.

Sarmanul Iov prea ostenit
Se uita cu mirare
Cum tot ce a agonisit
I-a fost sters de sub soare.

Nu i-a ramas nimica jos,
Nici turme, nici odrasle...
Cu-un duh mahnit, cu suflet stors,
Si tremurand din oase

Ridica fruntea suspinand
Si binecuvinteaza
Pe Cel ce din Locasul sfant
Ca un Strajer vegheaza:

Domnul mi-a dat tot ce-am avut,
Avere si renume
Si tot El toate mi-a pierdut...
Traiasca al Sau Nume!

El de-si deschide bratul Sau
E binecuvantare
Caci numai El e Dumnezeu
Pentru intreaga zare,

Insa de-Si trage inapoi
O clipa mana-I tare
Ramanem toti saraci si goi
Si fara vreo scapare...

Iov sta acum pe ganduri dus...
Dar sus in inaltime
Convoi de ingeri nepatruns
In agera iutime

Trec ca si fulgerul din nori
In graba cea mai mare
Ca-n Tara vesnicelor zori
Se tine-o adunare

Stau toti la sfat cu Cel Prea'Nalt
De planuri, de mistere,
De taine-ascunse in neant,
De-osanda, gratiere,


De tot ce se va perinda
Prin arsitele vremii
In ceruri sus sau pe Terra
Peste ani si milenii;

Cand iata, vine si Satan
'Naintea Celui Vesnic
Cu chip ciudat ca de catran,
Cu ochii ca un sfesnic

Se-aseaza-n fruntea tuturor,
Sa fie cel mai mare
Cand ca un fulger dintr-un nor
Strapunge-intreaga zare,

Un glas maret si minunat,
- Acela ce-n durere
Atati bolnavi a ridicat
Si le-a dat mangaiere -

Intreaba-acum pe Lucifer:
De unde vii Satana?
Vazut-ai tu vreun om sub cer
Ca Iov fara prihana?

Sa faca-n toate voia Mea,
Mereu sa Imi slujeasca;
Dar tu ma pui sa-i pierd viata,
Sa-l fac sa chinuiasca...

O, oare cum nu Ti-a sluji,
-Raspunse necuratul-
Cand ii dai turme, averi si vii
Cum n-are nimeni altul?

Atinge-Te de pielea sa
Sa vezi cum fara teama
In fata Te va blestema,
Nu Te va tine-n seama...

De-odata peste Iov veni
O si mai grea urgie,
Gigantic uragan porni
Venind dinspre pustie.

O buba dintre cea mai grea
Tot trupul ii cuprinde
Si-acuma doar un ciob mai vrea
Dureri sa nu mai simte

Umplut de groaza si amar
El zace in tarana
Caci a baut un greu greu pahar,
Atat de greu suspina

In deznadejde apasat
El sta si mediteaza
Caci stie ca Cel Preainalt
E viu, si mai vegheaza...

Trei prieteni, cei mai credinciosi,
Caci ceilalti il lasara
Se-apropie de Ut fricosi
Intr-un amurg de seara,

Privind departe ei zaresc
O fiinta istovita,
Sa fie Iov? Nu-l mai cunosc
Din starea lui smerita.

E Iov! - striga intr-un tarziu
O voce mai stinghera,
Si luand tarana din pustiu
Arunca-n atmosfera,

Plangeau in hohot ne-ncetat
Vazand a sa durere,
De mila s-au cutremurat
Si au stat in tacere...

De sus, de dincolo de nori
Satan sta si priveste
Si prins de cei mai lungi fiori
De groaza-inmarmureste

Cum poate-un om, se intreba,
Sa fie-atat de tare?
Nimic nu-l poate clatina,
Mai crede in salvare,

Inca mai crede ca-intr-o zi
Cand viata se va duce
Rascumparare va gasi
Intr-o jertfa de pe-o cruce...

De-odata striga ca un leu
Cu inima-mpietrita:
Un om imi pare-atat de greu
De-nvins printr-o ispita?

Voi ingeri din intunecimi
In graba cea mai mare
Gramezi de spini si maracini
Prin vorbe de-acuzare

Peste-acest om sa aruncati,
Sa nu va inspaimante,
Caci de-a cadea, veti fi urcati
In slujbele de frunte,

Ca prada eu il vreau, sa stiti,
Legat in lanturi grele,
Si-astfel putea-veti sa-i stingeti
Lumina intre stele;

Si va vedea si Dumnezeu
Ca omul pentru viata
Isi vinde chiar sufletu sau
Sa aiba o speranta.

Trei prieteni mai apropiati,
Acei ce alta data
Simteau cu Iov ca niste frati
Plangand de a lui soarta,

Vazand acum durerea grea
In care el se zbate,
Ii spun ca, doar din vina ta
Pedepsele vin toate...

Vorbesc de vremuri de demult,
De minuni nepatrunse
Si-i spun: pacatul tau cel mult
Si relele ascunse

Au fost vazute de Stapan
Si ele te doboara,
Sa nu mai spui ca tu esti bun...
Si astfel plin de-ocara

Iov pleaca fruntea la pamant,
Dar duhul se inalta
Si striga: Doamne, Tu esti sfant!
Tu stii ca pe balanta

M-ai pus, si-am fost gasit curat,
Ca lana curatita
Caci te-am slujit neincetat
Cu inima smerita,

Tu stii cand stau si cand ma scol,
Si stii a mea umblare,
Chiar dac-acuma eu sunt gol,
Cred in rascumparare!

De-odata un vartej de vant,
O apriga furtuna,
Ce smulge pomii din pamant,
Ce stancile zugruma

Se-abate catre Iov din plin
Dar nu ca sa-l loveasca
Ci Dumnezeul cel divin
Ar vrea sa ii vorbeasca.

Fulgere groaznice zburau
Cu tunete stridente,
De groaza Domnului saltau
Muntii pe continente...

S-a coborat din infinit
Cu-alai de sarbatoare
Sa mangaie duhul zdrobit
Celui ce-n incercare

Nu are niciun ajutor,
Dar poarta grea ocara,
El leaga ranile ce dor
Si ia a lui povara.

Oricat de jos ar fi cazut,
In orisice abisuri,
Cu dragoste de ne-ntrecut,
Prin stanci si prin desisuri

Ca un Pastor il va cauta,
Il va lua pe brate
Si il va duce-n turma Sa
La locuri cu verdeata,

La dulci izvoare si pasuni
Din cea mai buna oaza,
Unde nu vor mai fi furtuni,
Nici moarte si nici groaza...

O suflet prea impovarat
Ce treci prin incercare,
Sa nu mai spui ca esti uitat,
Si nici fara salvare,

De cate ori nu s-a laudat
Cel Preainalt cu tine?
Caci toate cate-ai indurat,
Si lacrimi si suspine

Au aratat dragostea ta
Pentru eternul Rege,
Durerile se vor uita,
Insa ce nu va trece

Va fi doar biruinta ta
Ce Domnul cu-ndurare
Curand din ceruri ti-o va da
Sa vezi puterea-I mare,

De cate ori tu ai invins
Prin marea-I bunatate?
Caci bratul Sau a fost deschis
Si te-a condus prin noapte,

De cate ori n-ai biruit
Cand iti vedeai sfarsitul?
Tu ai un Tata preaiubit
Si El iti este Scutul.

De cate ori s-a sfaramat
A vietii corabioara
Cand valuri parca mai turbat
Loveau sa te doboare,

Si-atuncea cand ti-a fost mai greu
Ai simtit usurare
Caci Cel ce-a fost sprijinul tau
Stia ca-n stramtorare

Puterile te-au parasit
Si fara de credinta
Nicicand nu ai fi reusit
S-ajungi la biruinta.

Deci fii statornic, nu carti,
Isus te sprijineste
Si ca un Tata pe-ai Sai fii
Cu drag te ingrijeste.

Cu El ramai, orice-ar veni,
Caci El iti da salvarea,
Viata pentru vesnicii
Si-n Paradis intrarea!

Amin!