Iona!

Dacă Domnul tău te chiamă, si vrea a te folosii, scoală-te! ascultă-n dată si ai grijă, nu cârti. .

Iona!

Într-o noapte un slujitor, a Lui Dumnezeu
Dormea, fără nici o grijă, sănătos în patul său

Când, deodată aude-O voce, din al cerului înăltime,
Scoală Iona, nu dormi, că Am nevioie de tine

Ia cărarea să te urci, la Ninive, cel pâgan
Ce nu stie dreapta, stânga si nu au nici un stăpân

Se coboară bietul Iona, gândind la al lui necaz
(-poate nu ma vede Domnul) urcă-n corabia spre Tars

Ochiul Domnului îl vede, si mania Sa, detună
În mijloc de ape mari, le trimite o furtună

Toti se-ntreabă-nspăimântati, si la ai lor zei, se-nchină
Oare cine e căutat? Oare cine e de vină?

Iona, doarme jos sub punte, legănat de-al marii val,
Doarme ca o buturugă, ce-i pe vas, n-are habar

Sar cu totii si-l trezesc, întrebandu-l toti, mereu
-Cine esti, si ce-i cu tine? Esti cautat de "Zeul " tău?

Iona stie si cunoaste, că de Domnul e căutat,
Si-i roagă pe ai lui ortaci, să fie-n apă aruncat

Iata Domnul că trimite, când îl scoate din carenă
Atunci cănd atinde apa, o "corabie " balenă

Sade Iona în balenă, toata viata si-o deschide,
Si-apoi este dat afara, mai aproape de Ninive

Iona striga-n gura mare la copii si la părinti
-Dacă nu vă pocăiti; Veti fi cu toti nimiciti!

Si în toată-nvalmaseala, începu să se destepte
Vestira post si rugaciune, numai Domnul ca să-i ierte

După patru zeci de zile, iata, Domnu-Sa-ndurat
Si cu multă bunătate, pe Ninive a iertat

Numai Iona cel răzlet, se certa cu Domnu-n vii;
Am stiut ca esti prea Bun, si că nu-i vei prăpădii

Domnul, se uită cu mila, către Iona cel poznas,
Si-i facu din curcubete pentru capul lui, umbraş

Apoi puse-n rădacină, un vierne ce îl mâncă
Curcubetele uscat, pe Iona îl supără

Drept esti tu? Îi zice Domnul; de curcubete ai milă
Dar, de un popor întreg, ai avut atâta silă
Amin!