Învaţă-mă Doamne!...

Învaţă-mă Doamne! ...

Învaţă-mă Doamne să sper
Că ce e scris se va-mplini,
Că vremuri grele vor veni
Şi nu vor fi într-un ungher,
Căci pretutindeni s-or vădi.

Ci lumea toată de sub cer
Le va vedea, ca-n plină zi,
Nu c-au fost, şi vor mai fi,
Ci vor fi puncte, de reper
În sensul de-a ne pregăti.

Învaţă-mă Doamne să cred
Că ce s-a scris în Scripturi
Sunt pentru noi învăţături,
Ca drumul tot să fie neted,
Nu prin prăpăstii şi-oprituri.

Nimic pe el, să fie veşted!
Să trecem peste-ncurcături
C-avem şi scuturi şi armuri,
Spre a învinge ce e putred
Tot ce-i ascuns, la cotituri!

S-avem credinţa ancorată
În Cel ce potoleşte marea,
În Cel ce a-nvins atăcarea
Oştirii de demoni, turbată,
Dând sufletelor, liberarea.

Prin El avea-vom biruinţa
Peste cel rău ce-n nimicire
Îşi pregăteşte a lui oştire,
În lupta mare cu credinţa
Să prindă toată omenirea.

Flavius Laurian Duverna
11 octombrie 2013