In vremi de indurare

IN VREMI DE INDURARE


Tu iei, Doamne, aminte,
la rugăciunea nevoiașului.
Ai milă în bunătate,
nu nesocotești ruga lui.
asculți cu îndurare.

Din culmea sfințeniei Tale,
priveşti asupra pământului.
Auzi gemetele celor din vale,
și din înaltul cerului...
privești cu îndurare.

Celor ce cer izbăvire din moarte,
torni lumina prielnică.
Speli păcatul, care-i desparte,
de viaţa veşnică,
torni îndurare...

Tu ai întemeiat în vechimi:
pământul şi cerurile.
Şi pe-a dorurilor lacrimi,
îngrijești semănăturile,
cu iubire și îndurare.

Suntem lucrarea mâinilor Tale.
Şi Tu, eşti Olarul!
Eşti Hristosul, ce-a pregătit o cale,
Tu... Stânca, Lumina şi Farul!
Calea spre îndurare.

Eşti milostiv, îndelung răbdător
şi bogat în bunătate.
Ne porţi pe braţ ocrotitor,
păcatele-s iertate,
în milă și îndurare.

Nu ţii mânie pe vecie,
nici nu Te cerți fără-ncetare.
Şi-n deplină armonie,
pui răului hotare,
un scut de îndurare.

Tu, nu ne-ai pedepsit,
după fărădelegi şi păcate.
Ci ne-ai pregătit,
Crucea, unde păcatele-s iertate,
în har și îndurare.

În jertfa pe cruce,
ne-ai dat izbăvire.
Ce ne aduce,
sufletului mântuire,
din... îndurare.

Binecuvântat să fi Doamne,
că Tu... ai avut milă.
Noi vom alerga la Tine,
la a Ta sfântă lumină,
la a Ta îndurare.

Bunătatea Ta, Doamne,
rămâne mereu aceeaşi.
Şi ne încredem în Tine,
ca nişte copilași,
sub a Ta îndurare.

Tu eşti Stânca noastră,
dacă păzim legământul.
Toată bolta albastră,
Doamne... și tot pământul,
Laudă a Ta îndurare.

Sub aripile Tale ocrotitoare,
găsim alinare.
Cerul e-n sărbătoare,
în vremi de îndurare...
clipe de îndurare.

Cântăm şi mărturisim...
lucrările Tale minunate.
Şi nu obosim,
să le arătăm pe toate...
și minunata îndurare.

Tot ce are suflare,
Tu le-ai creat pe toate!
Şi pe fiecare...
Tu ne-ai scos din moarte,
în îndurare...

În vremea hotărâtă,
ai fost dus jertfă ca Miel.
Ca omenirea pierdută,
s-o salvezi, Emanuel.
Plin de îndurare.

În ceas de trezire,
să fim gata de plecare.
Scapă-mă de fire,
Dumnezeule Mare!
Revarsă îndurare...
Amin!