In lunga noapte

In lunga noapte care va sa vina,
ia-ma de mana, sa stiu ca esti cu mine,
caci Doamne, parca-s numai din tarana,
si parca-s numai lacrimi si suspine;
si parca-s numai trup si numai carne,
cu cat ma zbat s-ajung la suprafata,
cu-atat mai mult, o mana rea m-agata,
sa ma rastoarne.

O, doar iubirea Ta o sa ma scape,
de n-am sa pot s-alerg, o sa ma tarai,
spre mila Ta atras tot mai aproape,
de n-am sa pot sa urlu, o sa marai,
neputincios trupului meu prada,
caci mintea mea, incepe sa-nteleaga
ca tot ce vreau, e jertfa Ta intreaga,
s-o simt cum din robie ma dezleaga.

Si vad, in intunericul de-afara,
asa, parca aievea mi se pare,
cum ma ridic si cum cad iara...
am stat totusi o clipa in picioare;
si mersul, parca nu se mai amana.
`Brad-brad` se-aude duios un glas,
care ma-ndeamna sa mai fac un pas...
e Tatal meu, care ma ia de mana.